...

 

...

eu nu mă împotrivesc

înflăcărato să mă aduci în starea ta

de realitate

dar şansa asta de a-ţi simţi puterea

chiar nu am visat-o

cum nimeni nu-şi imaginează parfumul

din săgeata cu două terminaţii

...

ştim atât de multe unul despre celălalt

încât acum

parcă

şi dacă trag o simplă linie

deschid un nou drum

pe care ai putea să-mi dai mâna

să-mi simţi sărutul

dintre prindere şi aprindere

fără să luăm cu noi

ce poate fi drept

din această linie dreaptă

în care eşti a mea

...

te am pe suflet cu biruintaţă

pentru ce-i stâncos în iubire

iar dacă am sta

în genunchi unul în faţa altuia

ochi în ochi

precis ne-am mira neîntrerupt

sau am plânge

dar măcar am întelege

de ce atunci când cerem ceva

trebuie să ne comportăm de parcă

totul s-a întâmplat deja

...

în loc să mă liniştesc

trag după mine dragostea

să-i găsesc vreun defect

sau măcar punctul maxim de tensiune

în care nu-mi lipseşte ziua ce trece

ci esenţialul din mâine

iar acum

când stau cu gândul la tine

mi te doresc de parcă

stau la colţ

să ascult ce are Dumnezeu pe suflet

...

în cel mai netrăit mod posibil

femeia îmi întinde concluzia perfectă

să îmi doresc un filtru pentru

gata, nu mai trebuie să spun cu voce tare

nimic despre ce urmează în mine

...

...

...

metoda de

abordare a lui Dumnezeu prin femeie

este cea mai

tremurândă şi nesigură pentru mine

restanţierul într-ale

rugăciunilor de tandreţe

dar numai eu ştiu

ce asimetric îmi place şi mă doare

să mă leg de tot ce ricoşează în mine

din versificarea iubitei care

îmi transferă temerile

din linie continuă în

întoarcere sigură spre

mandatul de îndrăgostit

...

un fel de foc automat eşti draga mea

atunci când mi te arunci în braţe

şi vreau să ţin piept acestui

test cu femeie

din care nu mă abţin să

pre-vin cuvântul de tot ce pre-văd

în tine fără să dramatizez

dar să ţin cu inverşunare piept

de femeie

...

nu şansa impresionează

când te întâlnesc

ci dragostea

...

regret doar un singur lucru din ziua

în care te-am întâlnit:

nu ţi-am făcut un mulaj al sufletului

să văd evoluţia

nu de alta dar acum

chiar e prea târziu

pentru a putea decripta în tine

cât este vorba de ceva ce are legătura cu noi

şi cât este dragoste neprotejată

cu poveşti

sau pur şi simplu este instinctul de conservare

a ceea ce avem sfânt în noi

care

din ziua în care te-am întâlnit

îmi reaminteşte continuu

mulajul sufletului tău

prin noi şi noi tentaţii de sărut

...

astăzi te-am trezit de două ori

cu scop de apărare şi de validare.

prima dată am vrut să mă apăr

de limitele mele de a te bloca

pe sensul meu corect

apoi să îmi confirmi

cu ochii

un fel de elixir care ne duce

din frumos în abundenţă de îmbrăţişări

...

eşti culmea

acum când e imposibil să-mi pleci

îmi trebuie o perioadă de acomodare

să-ţi prioritizez proiecţia

pe tot ce înseamnă asemanare între noi

şi nu mai ştiu dacă

eu m-am ataşat ţie sau invers

sau dacă tu mă atragi sau în vers

ne limităm la un nou stil de modelare

a scopului în viaţă prin percuţie

adică

am început să ne batem gândurile

unul de celălalt

de parcă fabricăm lanţuri

doar pentru un singur sunet magic

sunetul dezlănţuirii din

abia aştept să îţi spun şi mâine despre noi

Doamne!

...

...

ce bine-i să mă dezorientez

cu tine draga mea

şi să nu trec

până să ne aducem sufletul cu

targa minunii noastre

care ne intră prin carne dezorientat

şi fără drept

mă agăţ de tot ce poate să-mi rămână

tentant din tine pentru

o nouă dezorientare

tot cu tine

draga mea

 ...

uneori îmi iese

şi chiar

te fac să înţelegi totul să mă poţi iubi

iar când nu reuşesc

mă consolez

că am făcut linişte în tine

şi în loc de închipuire

te-am însămânţat cu întâmplări

să te aştepţi la dragoste când altceva nu-ţi rămâne

şi să îţi dai circumstanţe atenuante

de vrei să laşi să curgă urmele noastre

din mijlocul cerului

dar întâi de toate lasă

să treacă totul

prin noi şi nu te aştepta să poată

iubi în locul meu

nici măcar mâna mea

şi orice s-ar întâmpla sunt

pentru tine

în acest fel des strâns

să îmi devii sfântă

pentru re-trăire

re-găsire şi re-tragere

din iubire în iubire

...

cu tine

aproape

nu-mi dau seama până unde iese Dumnezeu

să ne împingă să ne fie bine

şi te spun fără rezerve

în rugăciune

să te pun mai presus de mine

...

munţii s-au ascuţit

din cauza privirilor atâtor sfinţi

care s-au uitat dacă ne ascundem

să iubim

...

acum du-te cu mine

de parcă niciodată

n-a putut fi mai stropită lumea asta

cu iertare

pentru toate lacrimile celor care

nu au apucat să iubească destul

...

...

...

este zguduitor să asculţi o rugăciune

şi nu ştiu dacă mi te-aş putea explica iubito

din formula gândului tău

unde pur şi simplu mi-e foarte greu să mă transpun

de când am aflat despre cât de cutremurător

se poate ruga Dumnezeu de noi

să iubim

fără pretenţii de desăvârşire

...

sufletul are multe colţuri  

să avem pe unde ascunde femeia

să ne lumineze aşa cum

o inimă incandescentă

ia hotărârea să aştepte întunericul

să se vadă

fioros în piept de armurier

sentimental

...

mi s-a împlinit în tine chiar şi

neîncrederea dar

suntem aşa înrădăcinaţi iubito

încât orice s-ar întâmpla recad

tot în dragostea ta

de aceea dă-mi puterea în orice moment

sa râvnesc să împrumut din tine

ce a creat Dumnezeu cu spaimă

şi chiar dacă uneori avem motive

să murim de dragoste

cu timpul

promit

să mă adâncesc în tine iubito

până o să ajung să te hrănesc pe dinăuntru

cu inimă şi smerenie

...

puteam să-mi uit ideea dar

niciodată nevoia de tine

de când ştiu cât de interesant

curăţă femeia inclusiv

tentaţia să ţi se pară ceva greu

şi nu mă întreba ce-mi doresc sau

de ce sunt slab când stai deoparte

ci apropie-te fără motiv

sau chiar cu un fier înroşit

dar cu dragoste

...

se poate arde durerea în propria odihnă

iar atunci

tu vei fi fericită

nu numai pentru mine ci pentru

cât te-ai îngrijorat dacă mă iubeşti

şi tot atunci aş putea să-ţi fiu slugă

să te încrezi în mine

doar să mai am ceva de-al tău

să te interpretez drept ultima comandă

de iubire dată de Dumnezeu

înainte să plătesc viaţa cu poezie

iar acum când te vreau fără motiv

sunt gata să-ţi strecor sub pernă

un capăt de Biblie

să vezi cât de la îndemână ne este

linia de demarcaţie dintre

sărut şi sfinţenie

...

acum poţi să

îmi dai drumul din braţe cât mă spăl pe faţă

apoi hai să te miri când o să îţi spun

te iubesc prea mult

şi chiar dacă te gândeşti să-mi deschizi ochii

spre atacul dintre

pasiune şi mâine

ar fi o frământare inutilă

atâta timp cât eşti singura mea stare de şoc

pentru care nu am nevoie de ajutor

sau să mă încred în altceva în afară de tine

iar acum când te descriu cu lumină şi sânge

primeşte-ma să-ţi dau cât o prigoană

acest planton spre cursul tău

de neurmărit

nu de alta dar nu-i corect

să încerc pentru tine

bătăi ci rafale de inimă

...

...

...

nu m-am gândit vreodată să te iau

pentru zilele calde şi lungi

ci pentru zilele în care să te simt în mână

de dragul de a avea

profilul exact al universului

de aceea niciodată

nu te voi săruta din joacă

pentru

mai apoi sau

mai încet

nu de alta dar

tare îmi doresc să te ştiu iar şi iar a mea

până chiar nu mai poţi

de câte ne leagă

...

iată-mă al tău

îţi spun din nou de dragoste

de parcă tot mai am ceva de văzut

şi am prea multe detalii

care mi te re-dau cu reacţie

un fel de

absurd pentru toţi cei din jur

dar pentru mine un nesfârşit

prilej de împărţit sufletul

de exemplu

şi mie mi s-ar părea absurd să văd

cum cineva ronţăie din

unghia unei femei

dar când mi se întâmplă mie

şi ştiu că

îţi simt unghia iubito de parcă ar fi a mea

nu mă mai interesează

că doar noi

avem concluzia reacţiilor necamuflate

...

am impresia că a trecut

mai multă neexprimare decât confirmare

şi chiar dacă gândim la fel

dragostea noastră la scară largă

sper să o fac şi mai bine

pentru tot ce m-a marcat din tine

atât de realizabil

...

nu o să te schimbi chiar dacă

nu o să mă mai întrebi

ce am văzut când mi te-am imaginat

şi până unde am ajuns

dacă m-ai învăţat că

trebuie să mă rog mai mult

pentru o clipă în plus

în patul tău

de armă

necontrolată fără îmbrăţişări

...

...

...

am simţit numai cât a vrut Dumnezeu

din aceasta în-trecere la tine

şi nu mai vad nimic vag

nici măcar atunci când

merg paralel cu dragostea

de dorul umbrei tale

şi nu-i reţinere ci menţinere

în nerăbdarea instinctului meu

de a ne împrospăta mirarea carnală

fără control spiritual

dar cu autocontrol infernal

...

fără lămurire

m-ai ajutat să trec

la murire de greşeli

de disperare

să te iubesc

de tot

...

te iubesc de parcă m-ai băgat în forjă

acolo unde

am încălzit marginile tresăririlor noastre

să se lipească

să fie un cerc incandescent

fără sfârşit

...

dacă am putea iubi fără dar-uri

de prea multe ori ar radia în noi

taina sau bucuria

de a nu fi la pământ

ci în limita unei invitaţii ancestrale

prin care am radia

orice şansă de a mai avea nevoie de altceva

în afară de a fi împreună

...

să nu ne scoatem la capăt

nici în ziua în care ar trebui să improvizăm

un distanţier pentru buze

pentru adevărul nostru

sau pentru re-trage-te mai repede

în mine iubito

chiar dacă sunt neputincios

între tine şi căldura sărutului

nesăturat

...

stau pe o nevoie nebună

care mă propulsează spre

orice are legătura cu tine

de parcă toată puterea se adună acolo unde

ne aşteptăm

cu spirit de sacrificiu

oricât de neajutoraţi

ne reţintim unul spre celalălt

să primim deodată iertare

sau înţelepciune

...

te vreau

să nu mă mai cunoască nimeni

aşa cum mă cunoşti

când mă liniştesc pe umărul tău

să te acopăr cu prăbuşiri fortificate

şi să nu mă înţelegi greşit

dar

când îţi doreşti ceva atât de mult

până la urmă devine al tău

de parcă nu există ceva mai valoros decat

acest acoperământ de femeie

unde vin întotdeauna

cu exaltări de pelerinaj

...

mi-ai dat cea mai importantă lecţie

despre dragoste

mi-ai arătat statornicia ei

şi în felul acesta m-am lămurit

de ce te-am întâlnit

însă îmi era prea la îndemână

să-ţi răspund din prima

şi

sincer nici acum nu-mi vine să cred

cum poţi

să faci constant acelaşi lucru dar să şi evoluezi

iar de acum

şi mai mult

mă voi gândi la Dumnezeu când simt cât te iubesc

la El

cel mai statornic în dragoste

la El

cel care constant ne iartă şi ne iubeşte

fără toane şi fiţe de moment

şi strig după tine să vezi ce bine

m-ai învăţat iubito să pot să mă uit

cât de interesant mergem în aceeaşi direcţie

dacă amândoi vedem dragostea

pe linia orizontului

...

mi se şterg gândurile

şi parcă sunt într-o stare de contemplaţie

absorbit total când te văd

poezia mea întrupată

minunea mea

în faţa căreia sunt una cu mirarea

creierului care parcă

nu cuplează realitatea

din moment ce ştie că logic e imposibil

să fii tu

chiar aici

dincoace de rugăciune

...

...

...

un fel de zâmbet mi-am dorit să fie

ziua în care te-am logodit cu

încrederea mea în dragoste

şi intenţionat te-am înclinat puţin

spre ideea de a ne aminti într-o zi

cât de goi suntem când trebuie să iertăm

cât de goi trebuie să iubim

şi cât de goi suntem să ne fie uşor

iar acum doar tu îmi eşti

atitudinea corectă şi dependentă

să-ţi fiu ultimul raid de

ne-răbdare

să îmi arăţi cât de goi

trebuie să ne trimitem minuni

neterminate

pentru zile nedeteminate

...

nu ne iubim pentru impresia artistică

ci mai degrabă

să ne descreţim de imperfecţiune

de aceea

mă scutur de gând când intru la tine

de parcă am trecut prin ninsoare

să te găsesc drept

cea mai argumentată dovadă pe care

mi-am luat-o din aceasta deschidere sau ocazie

să nu apăs ce-i curat în tine

ci să apar curtat

de cât îmi vine

să ne iubim

...

m-ai ajutat foarte mult

să nu fiu liniştit în mine

dar

nu judeca sufletul omului după zbateri sau dorinţe

lasă-mă să mă zdruncin şi să mă împart cu tine

pe lumea asta

unde mi se rupe gândul după tine

iar în clipele când nu sunt aşa tare cum văd alţii

chiar dacă nici eu nu ştiu

motivul adevărat pentru care ne-am întâlnit

iartă-mă şi încearcă-mă

dacă mă întind spre tine cu nelinişte

...

este o adevarată provocare să

existe un suflet de femeie care să fie al tău

să poţi să probezi pământul cu fruntea

şi cerul cu unghiile

iar azi când mă stăpâneşte laolaltă

sângele şi dorul

las mărturie cum

mă frige fiecare atingere de-a ta

ce-i adevarată pildă despre dragoste

şi

dacă tot te ridici de mii de ori în mine într-o zi

păzeşte-mă iubito să mă răstorn înfrânt

spre tine

chiar dacă nu o să pot să îţi arăt cât

m-ai împodobit prin fiecare cuvânt

...

m-am străduit să mă lansez într-un legământ

să am mai mult loc

lângă tine

dar mi se pare cel mai incomplet gest pentru noi

atâta timp cât

fiecare pas firesc de-al meu

este de fapt o promisiune spre nefirescul

pe care mizez să te iubesc fără constrângere

de legământ

...

...

când nu-mi eşti în braţe

am acea senzaţie de sete

de parcă de fiecare dată mă pierd

în sensul tău

în sensul lui mâine

sau în această creştere

spre tine iubito

unde gravitez cu doar două păcate

eu şi tu

neîmpărtăşiţi

...

nu schimba finalul Doamne

chiar dacă avem idei preconcepute

despre dor

doar ştii

aşa închid eu ochii dacă cer prea mult

sau dacă găsesc

metoda de ancorare

să mă predau femeii

...

sărutul în somn

nu-i o garanţie

să te opreşti la mine din vis

dar acum mă simt dator să-ţi dau ceva în schimb

de aceea îţi las umărul

dar îţi iau sânul

să am şi eu un

încărcător de armă cu de-prinderi

de apropiere

...

...

...

într-o zi o să-ţi spun

dacă nu pot să fiu tare când e vorba de noi

dar nu se anulează entuziasmul

sau idealul deşi

nu te-am descoperit prin revelaţie

ci mi-ai ajuns în suflet prin ochii aceştia

ancoraţi de varianta ta carnală

iubita mea în care dospeşte

tot ce pot avea vreodată mai de preţ

iubita mea despre însuşi Dumnezeu

...

femeia nu se reduce la gesturi

şi nu anuleză nimic în ea dacă plânge

la fel cum o cutie de valori este

tot o cutie de valori şi când e goală

de aceea

când reuşesc să îmi văd neputinţa

mă smeresc în faţa ta iubito

şi dacă îmi stai goală

cu îngăduinţa de a-mi arăta ce-i cu adevarat

valoros în noi

...

aş vrea să văd în timp real

cum porneşte arderea în tine

şi cum te mângâie traducerea fidelă

a întrecerii noastre terestre

spre blândeţea verbului neinventat încă

de a mă regăsi în tine

...

era numai a mea

era parcă

prima scufundare în mine de până atunci

era o eră întreagă despre ceva ce

nu ştiu nici acum

dar continuarea îmi rămâne tot la tine

eterna mea numai a mea

să îmi fii cel puţin consolată

pentru tot ce nu am trăit degeaba

să mai putem să ne spunem

te iubesc

şi cu faţa spre noi înşine

...

...

ce bine este să nu pot să mă sparg

chiar dacă uneori trăiesc

de parcă mă pierd

iar alteori iubesc de parcă

se pulverizează totul din mine

şi chiar dacă sunt atâtea care

se sparg de noi iubito

suntem prea

compartimentaţi cu gesturi sublime

să nu fim zăvorâţi

în zvonul despre oamenii care

îşi pot aminti pentru ce au venit pe pământ

...

orice gest adevărat porneşte

dintr-o nebunie

dintr-un impact necontrolat

între realitate şi mă întorc repede

cu sângele în muşcare despre noi

şi despre rostul nostru

de a începe linistea

...

eu nu mă opresc între femeie şi taină

şi nici nu îţi imagina dacă încap

să spun despre greşeala

de a ne explica senzorial dragostea

deşi

este evident ceva oarecum paranormal

...

nu îndrăznesc să mă închipui

cum aş fi fost fără tine

la fel cum nu am îndrăznit să te cer

şi

nu îndrăznesc să mi te imaginez

la ceas de rugăciune

cât de natural stăpâneşti instinctul de a iubi

şi frământarea depărtării

de aceea abia acum îndrăznesc

să atac în tine

noua variantă de dragoste

...

poate mi-ai plâns în braţe din premoniţie

poate m-am îndrăgostit pentru

pre-muniţie

...

pe unde am trecut împreună

mi-ai lăsat mesaje de dragoste

să îmi traduc din

spaţialitate în spiritualitate

intenţia de a te cerceta cu generozitate

şi cu îngrijorare drept

neconsumata mea stare de bine

...

gesturile fiecăruia stau în dragoste

de parcă ar fi nişte creaturi

menite să ne arate ce puţin trebuie

să insistăm pentru a ne decripta

unul altuia

...

de la tine am înţeles

cum putem să ne sărutăm cu ochii

să pliez spre respiraţie

tot ce am trăit împreună până acum

şi să încerc să mă îndrept

dar să ştii că în acele zile în care

parcă îţi lipseşte ceva deplin

mi-au rămas ochii pentru tine

...

când nu o să mai pot să îţi spun nimic

te voi purta cu mine

să mă aduni din linişte

să pot să te simt cât trebuie

şi

să reacţionez

când la greu

când la tine

...

iartă-mă

am nevoie de foarte multă dragoste

şi încă nu ştiu ce rezolv cu asta

dacă mă ierţi

...

...

...

ştiu de unde ne-a pornit fiecare cuprindere

şi uneori încerc să îmi amintesc dacă

ai ajuns de mult

deşi m-am mai uitat din când în când

şi nu-mi erai

cu aceste trăiri simetrice

să nu poţi să te desprinzi de

şansa noastră vascularizată

în binele care nu se banalizează

...

ai dat startul premierelor din viaţa mea

şi totuşi

ce am cu tine nu-i o iubire senzorială sau

strict asistată de cuceritorul Dumnezeu

care mi-a câştigat credinţa

atunci când mi te-a scos înainte

şi la fel de ciudat

cum nu putem percepe Creatorul pornit

în cucerirea unui suflet

te promit astăzi iubito

în faţa răstignirilor şi înălţărilor

reprimate

...

parcă ne lipseste ceva când e altfel

din tine îmi iau pofta

de viaţă şi

mă iau cu încredere în numele tău

să nu mai fac atâta caz

dacă cea mai lucidă oră a nopţii

nu îmi vorbeşte despre tine

nu de alta dar îţi conturez deja singur

crochiul pe burghiul pe care mă bazez

să ne ascundă ochii

precipitaţi în nedumerire

...

nu te mai gândi te rog

crede-mă

nu mi-a trecut şi nici nu o să-mi treci vreodată

de aceea

dacă tot ne iubim cu nelinişte până la sfârşit

să găsim măcar un loc vicios

pe care

să îl sfinţim cu îmbrăţişările noastre

...

şoaptele sunt de două feluri

unele se îndreaptă sau ne îndreaptă spre cer

altele se ţintesc sau mă ţintuiesc spre tine

dar oricum

tot despre tine îmi sunt

de aceea ar trebui să fie materie de studiu

să învăţăm să vorbim despre femeie

cu soaptă

...

absolut

apar-ţin de tine

şi nu m-a luat valul

ci am luat varul

de pe pereţii unde mi-ai spus că mă iubeşti

să fac la un moment dat un nor

sau ceaţă sau atmosferă de amor peste lume

să fie totul alb

un fel de balizaj

pentru toate pornirile mele neidentificate

din care nu pot să-ţi arăt cât

apar-ţin de tine

...

...

...

nu m-am gândit dacă tu iubito

ai putea fi varianta originală a raiului

şi nu aş putea să şterg nimic din

cât ne dăruim unul altuia

vezi draga mea

?

toate simţurile noastre se supun

uneori între realitate şi durere

să ne fie decor pentru

cealaltă clipă în care voi fi cu tine

...

hai să facem un târg

să ne convingem ce nu ne-a convins dragostea

dacă poate să ne dea altfel de

dăruire şi dăinuire înafară de

ceea ce avem unul de la altul cu smerenie

...

femeia nu se trăieşte cu mintea limpede

ci cu stare de rugăciune

cu şocul unei rigori

nu de alta dar

când iubeşti nu vezi lucrurile pe care le faci şi

ţi se pare firesc să nu înţelegi

o raţiune simplă:

m-ai marcat iubito

...

linişteşte-mă şi învaţă-mă

să mă bucur

de tine cu speranţă fortificată

nu de alta dar

lucrurile bune

le întâlneşti când le poţi aprecia

de aceea spre tine

fortăreaţa mea de femeie

începutul nu s-a diluat cu diferenţa dintre

deplin şi gând

dintre a face şi a vrea

dar număr zilele

şi mă mir cum ma aşezi în

toate descrierile de interior

vigilenta mea baricadă

din înaintarea spre mântuire

...

până la urmă

doar în dragoste rămâne

adevărata sângerare

şi inspiraţie şi

cel mai liniştitor atac pentru

sufletul nostru lovit din toate părţile

de reîntoarcerea la Dumnezeu

...

...

...

timpul tău se măsoară în

râvna de a fi identici

şi chiar dacă facem lucrurile pe dos

precis imaginea noastră

e clară la nivel de oglindire

de aceea nu trebuie să înlocuim nimic

din ce poate să ni se pară

frântură sau firimitură

de adulaţie reciprocă

...

Doamne

femeia asta

a crescut de mică stânci în grădină

şi vine acum la mine să mă iubească

de aceea

îţi dai seama Doamne ce e în mine

când văd munţii

...

din toate puterile

în coborare sau în urcare

nu mai contez pe mine

dacă tot este ceva firesc

să fii identica mea

...

dacă nu ai un scop nu ai puterea să lupţi

şi nu-i gând steril

nici compresă sentimentală

dar chiar eşti tot

ce am aşteptat de la viaţa asta

şi fără tine sigur nu îmi plăcea

să adun adevărul despre femeie

de aceea

de mult nu vreau să ştiu nimic de nimeni

să apuci să te aduni cât mai mult în mine

...

aş putea să iubesc la comandă

însă vreau să fie doar comanda ta Doamne

ea să fie singura certitudine din

partea mea de suflet

iar de restul care îi aparţine

să fie tăvălug de confirmări

să văd toate gesturile acelea mărunte

cu uimirea micului prinţ

care ajunge la tine iubito

la tine unde totul e altfel

unde nu există un maxim pentru dragoste

din moment ce

întotdeauna mai este loc de fiori

de aceea

numai la comanda lui Dumnezeu

pot să fiu chiar lângă tine

şi ţi-am adus laudă

pentru acest deplin te iubesc

pentru acel chiar de care ziceai

fără de comandă

...