marți, 27 noiembrie 2012

...



lasă-ţi obrazul în mâna mea dreaptă
iar în stanga pune-mi un pumn de ninsoare
apoi rămâi
şi tot rămâi
că numai aşa pot să înţeleg dacă
cerul îmi lasă pe degete lacrimă
sau mi te lasă
poezie

dacă nu te întâlneam
poate nu mi-aş fi dat seama
că omul poate fi uriaş
chiar gigant
şi să stea la taclale cu îngerii
despre dragoste

incredibil că în fracţiunea asta de gând
a universului
am găsit timpul şi femeia
care să mă facă să mă simt etern

nu poţi uita
nicio clipă cât te iubesc
imaginează-ţi cât de norocos
se poate simţi Dumnezeu că
vede în fiecare zi ce iese din
întâlnirea noastră

..
îndur dragostea ca şi pe-o arsură
să nu mi se lenevească sufletul

....
mulţumesc pentru tot ce-mi oferi
dar diferenţa dintre noi este doar
că stăm faţă în faţă
cu aceleaşi emoţii


...



am intrat
în dragoste fără speranţă
ca într-un duel
dar la un moment dat te-ai întors cu spatele
şi cred că mi-au trebuit exact zece paşi
să ajung să re-trag în piept
parfumul tău
şi tare ciudat a decurs tot că
parcă nu mai suntem în duel ci într-o
îmbrăţişare
de alarmă

p.s. lăsaţi orice speranţă cei care intraţi în dragoste