luni, 2 septembrie 2013

...



tristeţea şi durerea sunt un drept pe care ni l-am câştigat în primul moment în care am ieşit din pântecele mamei, prima noastră răstignire pentru lume

...
draga mea
nu te speria dacă ai intrat până la glezne
în pământul acesta cu oameni dezamăgiţi
mai este destul gând şi răbdare
să îţi găseşti locul
să vezi ce şocant poţi ţâşni
după ce ai puterea de a sta în genunchi
de aceea
bucură-te draga mea
de parcă ai sta în genunchi
cu picioarele bine înfipte
în pământul acesta
cu oameni dezamăgiţi

...
tare frumos ştii să
îmbătrâneşti lucrurile mărunte
şi parcă în jurul tău
toate
chiar şi clipele devin mari
de aceea du-te unde vrei
incredibilă femeie
care tragi după tine iubirea la rang de artă
dar du-te până la sfârşit în mine
să simt cu adevărat pe dinăuntru
cum se îndură
cum mă consumă
sau mă apasă
acest strigăt în gol
acest
oricum m-ai iubit cum nimeni n-a făcut-o

...
te-ai mai înseninat frumoaso
şi nu trebuie să faci ceva să meriţi
dragostea.
oricum ai de atâta timp
cei mai frumoşi ochi
din lumina cărora coboară
un fel de îngeri
cum nu au mai fost vreodată pe la noi
şi pentru că toate lucrurile acestea
ţi le spun parcă pentru prima dată
arată-mi un izvor unde
să-mi las peste noapte gândul
să se răcorească
să te redorească

...
chiar ai reuşit să îmi stârneşti curiozitatea
şi să îmi stăpâneşti teama de nou
şi tema cu noi
şi
de când ai reuşit să mă convingi să te înconjur
te văd cum nu vedeai nimic în jur
cum era destul să fim doar noi doi
cu tot cu sărut şi suferinţă

...
aşa sunt eu
fac prea puţin pentru femeie
să merit să înţeleg
cât de mult poate duce pe umeri
dragostea şi nevoia de acomodare cu
minunea
...