dacă porţi femeia
pe umăr ca pe o cruce
opreşte-te din când în când
şi o sărută
că n-o să-şi dea seama că ai obosit
ci o să creadă
că i te închini
...
ţi-am dezvelit crăpătura
prin care mi-ai plecat
să te convingi că
acum
văd şi eu soarele
...
între timp
nici cu citaţie
nu ar fi urlat îngerii la noi
...
să nu-mi spui
că nu te-ai gândit
măcar o clipă
că vrei femeia ca pe o vânătaie
să-ţi fie
jenă că nu poţi scăpa de ea
şi în acelaşi timp
să fii mândru că numai tu o ai
pradă de război