joi, 24 septembrie 2009

...

mi se strâmbă sufletul

ca o palmă

plâmânii mă ard ca păcatul

iar inima îmi urlă

din piatră de moară

- de dragul tău -

ca un cuţit

se joacă în ploaie copilul

şi strigă plumb

în loc de mamă


...

dragostea

se calculează în funcţie

de viteza maximă

pe care poţi să o ai

exact la

jumătatea

plonjonului dintre

bine şi rău

...

uneori

totul mi se pare prea sfânt

că pot să-mi văd în carne şi oase

toate ideile şi poezia

despre tine

femeie


...

lasă-mă să mă răsucesc în rană

dacă-mi închid ochii la imaginea ta

şi mă învârt

o să mă cuprinzi


chiar are rost

să mă răsucesc în rană

să se umple odată pentru totdeauna

craterul nostru de poezie

pentru că

ră-sucirea în cerc

închide dragostea din

relativ în cuţit


luni, 21 septembrie 2009

...

...
mi-ar trebui un cuvânt
cât o sârmă ghimpată
să-mi urle
apoi
mi-ar trebui un gard
cât o poezie
să mă liniştesc
şi să te aştept ca un cheag
în răstignirea noastră

...

uneori
până şi rădăcina se zgârie
de pământ

nu
nu-i niciun blestem
să-ţi retrăieşti copilăria
minunea mea

de aceea
trag încă poezia
după noi
ca oboseala

...

iar
mi-ai căzut
tu-net

...

rămân cu tine
în-păcat

...

risipitor
îmi înfoi degetele prin cuvinte
ca într-o prăbuşire
să te ţin
să te plâng
să sufere tot
ce nu mai pot
să cred
din tine



miercuri, 16 septembrie 2009

...

femeia – fluid

femeia – sânge

fermentează în toate

incantaţiile

să mă crezi că

de prea multe ori ţi-am spus:

dar divin

ţie iubito

ţie poezia mea

strânsă în garoul acestei clipe

în care învăţ

să donez sânge

să donez păcatul

sau

să-mi donez femeia