marți, 1 decembrie 2009

...

mai dă-mi

o pereche de încheieturi la degete

că de data asta

parcă-mi eşti

cuminecătură în pumn

....

hai să strângem rândurile

să fie eclipsă

de noi

şi apoi iar

să ne strângem rândurile

ca ridurile

pe scoarţa copacului

cu mă-du-va

ce mă-du-ce

dincolo de

femeia

ce poate fi

cea mai grea temă

de casă

până când
nu iubeşti să fii iubit
ci iubeşti pur şi simplu
dragostea
e o chestiune personală

...
îmi tresari în mână
când apuc să mă gândesc la altceva
şi degetele mi se duc
instinctiv
după tine în cerneală
atunci
rămân cu adevărat singur
să nu mă grăbesc
să-ţi acopăr goliciunea

...
e umilitor că
n-am văzut
când
te dizol-vai în mine
şi încă mă condamn
că nu ştiu
cum de te-am împietrit
pe tot ce-i al meu

vineri, 20 noiembrie 2009

...

în fiecare zi mi-am făcut

gândul gard în jurul nostru

de atunci

rând pe rând

poezie pe poezie

s-a înălţat catedrală

în jurul tău

şi uneori am avut impresia

că numai eu ştiu să

cresc zăpada ca pe-o întrebare

hai mai bine

să nu îngheţăm de tot

unul de dragul celuilalt


...
îţi vorbesc despre tine
când îţi spun totul despre mine
până nu mai ştim
care dintre noi
e adevărata carte închisă
reconfortant

...
tot ce am de la tine
e în hârtie
că aici stă cel mai bine
ca miezul de nucă

...
şi
eşti cea mai sfântă metaforă
e declaraţia
ce se face cârcel
de nu mi-o amintesc
niciodată când trebuie

...
ideea
tic
răs-turnat spre noi
îngenunchează
uneori
şi pe lângă
poezie


...

nu este concluzie

totul este poveste

după


ai grijă de tine


P.S. (zoom): Doamne

ce greu mi-ar fi fără

negare

inclusiv să-ţi spun

ai grijă de tine

pentru că de fapt

nu-i concluzie

ci poveste asumată

în şi după

ne-linişte

...

acum

pot să te iubesc

şi fără confirmare de primire

...

dacă încercuieşti

cu sârmă ghimpată

doi oameni care se iubesc

nu rezolvi nimic


....

doar când

ni se pun la presat urmele

iubito

ne amintim că trebuie

să ningă iar

pentru prima oară


...

poezia

n-are oglinzi retrovizoare

pentru că

poezia

este oglinda retrovizoare

prin care îţi spun

ca într-un Tatăl Nostru

cât te iubesc

...

nu mă întreba

dacă s-a sălbăticit litera

de când o culc

lângă femeia fără corp

nici dacă

în clipa asta

mi-am lăsat

oasele la intrare

totuşi

ce bine că eşti

şi-n poezie

şi-n prăpăstiile mele

marți, 10 noiembrie 2009

...

acum îmi vine să-mi cer iertare

fără motiv

fără cuvinte

pentru cuvinte

nu mă interesează dacă-i corect

de aia te iubesc

sau

de asta te iubesc

versul are reacţie chimică

asupra ta

linişte-şte-te

noapte bună

acum

pentru toate serile

încă mai

caut cuvântul care

să nu aibă legătură cu tine

deocamdată

sunt printre rugăciuni


...
de câteva ori
m-am grăbit să spun
că poezia se naşte
pentru a te impresiona

apoi am luat
IMPRESIONA
şi i-am rearanjat literele
dar am înlemnit
să văd că de fapt
dacă rearanjezi IMPRESIONA
citeşti
OPRESc INIMA

în realitate adevărul stă
uneori în spatele literei
pentru că
poezia nu se naşte
pentru a te impresiona
ci opreşte inima
la rang de iubire

...

acum
mi-a rămas doar
să-ncerc să te iau
în braţe
ca ploaia în rafale

de prea multe ori
ţi-am luat
poezia între degete
ca sângele
...

pe zi ce trece

mi-e tot mai greu să-ncep

să-ţi spun cât te iubesc

am testat

atâtea variante încât

nu mi-a rămas decât

să-ţi dau liniştea la conservă

...

ştiu că-ţi place mai mult

să-ţi spun decât să-ţi scriu

dar de la tine am învăţat

nu-i neapărat să spui ce simţi

de aceea

te rog

să nu-ţi imaginezi

niciodată ce culoare au îngerii

...

totuşi

e prea sublim

când

tot ce iubeşti mai mult

îţi devine stare de spirit

...

în poezie pot

să tencuiesc r-uri

dar nu pot trece

peste ideea

că am auzit că nu mai ninge

nici pe sfert ca în copilărie


...

dacă în clipa asta

ne-am strânge unul de altul

ne-am cristaliza

şi ne-am uita zâmbind

la gândul carnal

al zeului care-şi pune încă dorinţe

pe smalţul nostru ametizat


marți, 20 octombrie 2009

...

cândva

mi-ai spus cu blândeţe

dacă mănânci cretă

ţi se face rău şi ai febră

într-un târziu

blândeţea a luat formă de femeie

iar creta am lăsat-o

cu dragoste pe asfalt

pentru orice eventualitate

...

de fapt

nu-i nevoie de un munte

cu numele tău

că eşti deja poezie

iubita mea

rugăciunea mea

...

mă mir

că ştiu

şi mă-nfioară

dacă mă iubeşti

...

aproape mă văd între

pleoapele tale

şi mă strângi

mă strângi

ca într-un gest reflex

şi

încă nu mă crede nimeni

că eu lăcrimez mai mult

din pleoapele tale

regalul meu liric

miercuri, 7 octombrie 2009

...

la marginea noastră

cuvântul

nu se mai aruncă-n lanţ

ci în priviri

...

taci

taci iubito

ştii doar

că-i destul să-mi închid ochii

şi îmi lipseşti deja

ca

sângele din rană


...
aşteaptă-te

să nu-ţi mai spun că te iubesc
nu mă explic
nu te explic
dar să ştii
că pentru mine eşti
simplu:
mâna şi cuvântul

...
eu
mi-am făcut braţele fălci
pentru tine
chiar dacă-ţi lipsesc uneori

joi, 24 septembrie 2009

...

mi se strâmbă sufletul

ca o palmă

plâmânii mă ard ca păcatul

iar inima îmi urlă

din piatră de moară

- de dragul tău -

ca un cuţit

se joacă în ploaie copilul

şi strigă plumb

în loc de mamă


...

dragostea

se calculează în funcţie

de viteza maximă

pe care poţi să o ai

exact la

jumătatea

plonjonului dintre

bine şi rău

...

uneori

totul mi se pare prea sfânt

că pot să-mi văd în carne şi oase

toate ideile şi poezia

despre tine

femeie


...

lasă-mă să mă răsucesc în rană

dacă-mi închid ochii la imaginea ta

şi mă învârt

o să mă cuprinzi


chiar are rost

să mă răsucesc în rană

să se umple odată pentru totdeauna

craterul nostru de poezie

pentru că

ră-sucirea în cerc

închide dragostea din

relativ în cuţit


luni, 21 septembrie 2009

...

...
mi-ar trebui un cuvânt
cât o sârmă ghimpată
să-mi urle
apoi
mi-ar trebui un gard
cât o poezie
să mă liniştesc
şi să te aştept ca un cheag
în răstignirea noastră

...

uneori
până şi rădăcina se zgârie
de pământ

nu
nu-i niciun blestem
să-ţi retrăieşti copilăria
minunea mea

de aceea
trag încă poezia
după noi
ca oboseala

...

iar
mi-ai căzut
tu-net

...

rămân cu tine
în-păcat

...

risipitor
îmi înfoi degetele prin cuvinte
ca într-o prăbuşire
să te ţin
să te plâng
să sufere tot
ce nu mai pot
să cred
din tine



miercuri, 16 septembrie 2009

...

femeia – fluid

femeia – sânge

fermentează în toate

incantaţiile

să mă crezi că

de prea multe ori ţi-am spus:

dar divin

ţie iubito

ţie poezia mea

strânsă în garoul acestei clipe

în care învăţ

să donez sânge

să donez păcatul

sau

să-mi donez femeia

joi, 20 august 2009

...


când nu-ţi scriu
înseamnă că te aştept
iar când
îmi vine să urlu de cât îmi eşti de dragă
înseamnă că
am reuşit să orbitez în jurul sfârcului
liric

miercuri, 24 iunie 2009

...

dacă ştiam să sudez

te lăsam să-mi rugineşti

că de multe ori

chiar eram curios dacă

te-ai lip(s)i de mine

...

dacă atunci când nu mai ai

nicio soluţie

te îndrăgosteşti

înseamnă că în faţa ta

ar trebui să mă vaiet tot timpul


vai

ce romantic :)

...

în starea noastră deprimantă

vroiam să pun pe hârtie

câteva detalii din ce m-ai învăţat

şi să-mi amintesc despre ochi

mâini sau sâni

dar te iubesc prea mult să cuprind toate astea

...

nu ţi-am scris
pentru că mi-era dor de tine
plus că am fost
în plină criză ergonomică
adică
vroiam să verific dacă
mă pot adapta cu absenţa noastră
şi pentru că trebuie să ştiu pe ce stau
m-am încadrat cum am putut
pe dezamăgirea
crampoanelor tale afective
iar acum îţi spun un secret
amărâtul ăsta de dor intraductibil
provoacă inclusiv durere fizică

joi, 28 mai 2009

...

aveam pentru tine

spaime

aveai pentru mine

spasme

asta nu-i poezie mi-ai şoptit din cearşaf

asta nu eşti tu ţi-am răspuns


am pentru tine
toate păcatele şi
o singură certitudine
nimic nu se compară
cu aerul de după ploaie


am să te iubesc

pentru toate acele zile în care

nu te aveam