marți, 30 octombrie 2012

...



dintre toate despărţirile câte s-au inventat
numai tu puteai să-mi răspunzi
„am aşteptat să-mi spui asta”.
înveleşte-te cu sărutul meu
sau cu mine şi
ca în mânie şi nebunie
uimeşte-mă iar cu asimetrica ta
metodă de despărţire
după ce încerc să te iubesc. mult.
parcă te faci reacţie de plecare
să îmi arăţi câtă minune
s-a îndurat Dumnezeu să îţi lase
că numai tu eşti iubită
şi
plecare cu reacţie

vineri, 26 octombrie 2012

...



rămâi pe degetele mele pentru spectacol
dar să nu te sperie numerele de acrobaţie
când dau impresia că nu te iubesc
sau când mă rup de tine
fără cale de întoarcere
oricum
din respect pentru cuvântul scris
o să mă uit întotdeauna spre inima ta
că într-o zi am plantat acolo
un înger

marți, 16 octombrie 2012

...

nu poţi tânji după ceva ce nu ai simţit
dar poţi tânji după ceva ce nu ai trăit
destul
nu-ţi poţi lega niciodată rana
că oricât o acoperi
tot fereastră de sânge rămâne
şi nu crevasă ci terasă
spre dimensiunea noastră celestă
şi
mă zdruncină dorul de tine
cu nerăbdarea şi curiozitatea cu care
stătea în Dumnezeu
ideea de adam din
momentul creaţiei

...
ridicaţi-vă în picioare păcate
când trece ea prin faţa voastră
şi încercaţi o plecăciune
că nici eu
nici voi
nu vom şti cât depindem unul de altul
în adâncul tâlcului întâlnirii noastre
precis că într-o vreme
ne-am desprins din ea
să nu poată mintea să înţeleagă
de ce focul şi-a născut şi proprietăţi
cicatrizante

luni, 15 octombrie 2012

...




...
tu nu te-ai născut pentru mine
tu pură şi simplă
te-ai născut pentru gândurile mele
de neîndurat prin vijelia vitejiei cuvântului
care întâi te-a visat
povaţă pe-o viaţă
iar eu n-am niciun merit
să te iubesc sau să te pierd

tare cred
aparent simplu şi îndrăgostit
dar fără diacritice între spaime con-damnate
şi chiar atunci când dormim pe burta îngerilor
încor-setaţi între anotimpuri şi no(r)i
pierduţi după povara ierbii
cordial şi etern
sunt în stare să musc spre tine
evanghelia spre asimilare

...
auzi că între gândurile mele sunt şi
momente în care sufletul trebuie să respire realitatea
că pietrele se ţin inconştient una pe alta în braţe
şi că noi trecem
în fiecare clipă pe lângă Dumnezeu
de aceea ţi-am spus uneori
despre oamenii lumânare care pot să
se topească de dragul luminii celuilalt
dar uite că de mâine
vin spre tine cu
tărie, împăcare şi re-sentimente

...
nu amâna nimic din ce nu simţi pentru mine
şi nu te judeca pentru că
şi sfinţii ştiu de glumă iar suspinul tău
sau al meu nu-i
trăznire ci troznire
până dincolo de trăire şi tresărire

...
dragostea
ne dă unul celuilalt cu precizie chirurgicală
şi din prea multă incandescenţă
ne imaginăm totul practic

...
nu poate fi mai mare spaimă pentru cineva
decât să-şi dorească să poată mânui cuvântul
pentru că ajungi să vezi
că-i cu adevărat de nestăpânit
când îţi aminteşti că
la început a fost…