vineri, 20 noiembrie 2009

...

în fiecare zi mi-am făcut

gândul gard în jurul nostru

de atunci

rând pe rând

poezie pe poezie

s-a înălţat catedrală

în jurul tău

şi uneori am avut impresia

că numai eu ştiu să

cresc zăpada ca pe-o întrebare

hai mai bine

să nu îngheţăm de tot

unul de dragul celuilalt


...
îţi vorbesc despre tine
când îţi spun totul despre mine
până nu mai ştim
care dintre noi
e adevărata carte închisă
reconfortant

...
tot ce am de la tine
e în hârtie
că aici stă cel mai bine
ca miezul de nucă

...
şi
eşti cea mai sfântă metaforă
e declaraţia
ce se face cârcel
de nu mi-o amintesc
niciodată când trebuie

...
ideea
tic
răs-turnat spre noi
îngenunchează
uneori
şi pe lângă
poezie


...

nu este concluzie

totul este poveste

după


ai grijă de tine


P.S. (zoom): Doamne

ce greu mi-ar fi fără

negare

inclusiv să-ţi spun

ai grijă de tine

pentru că de fapt

nu-i concluzie

ci poveste asumată

în şi după

ne-linişte

...

acum

pot să te iubesc

şi fără confirmare de primire

...

dacă încercuieşti

cu sârmă ghimpată

doi oameni care se iubesc

nu rezolvi nimic


....

doar când

ni se pun la presat urmele

iubito

ne amintim că trebuie

să ningă iar

pentru prima oară


...

poezia

n-are oglinzi retrovizoare

pentru că

poezia

este oglinda retrovizoare

prin care îţi spun

ca într-un Tatăl Nostru

cât te iubesc

...

nu mă întreba

dacă s-a sălbăticit litera

de când o culc

lângă femeia fără corp

nici dacă

în clipa asta

mi-am lăsat

oasele la intrare

totuşi

ce bine că eşti

şi-n poezie

şi-n prăpăstiile mele

marți, 10 noiembrie 2009

...

acum îmi vine să-mi cer iertare

fără motiv

fără cuvinte

pentru cuvinte

nu mă interesează dacă-i corect

de aia te iubesc

sau

de asta te iubesc

versul are reacţie chimică

asupra ta

linişte-şte-te

noapte bună

acum

pentru toate serile

încă mai

caut cuvântul care

să nu aibă legătură cu tine

deocamdată

sunt printre rugăciuni


...
de câteva ori
m-am grăbit să spun
că poezia se naşte
pentru a te impresiona

apoi am luat
IMPRESIONA
şi i-am rearanjat literele
dar am înlemnit
să văd că de fapt
dacă rearanjezi IMPRESIONA
citeşti
OPRESc INIMA

în realitate adevărul stă
uneori în spatele literei
pentru că
poezia nu se naşte
pentru a te impresiona
ci opreşte inima
la rang de iubire

...

acum
mi-a rămas doar
să-ncerc să te iau
în braţe
ca ploaia în rafale

de prea multe ori
ţi-am luat
poezia între degete
ca sângele
...

pe zi ce trece

mi-e tot mai greu să-ncep

să-ţi spun cât te iubesc

am testat

atâtea variante încât

nu mi-a rămas decât

să-ţi dau liniştea la conservă

...

ştiu că-ţi place mai mult

să-ţi spun decât să-ţi scriu

dar de la tine am învăţat

nu-i neapărat să spui ce simţi

de aceea

te rog

să nu-ţi imaginezi

niciodată ce culoare au îngerii

...

totuşi

e prea sublim

când

tot ce iubeşti mai mult

îţi devine stare de spirit

...

în poezie pot

să tencuiesc r-uri

dar nu pot trece

peste ideea

că am auzit că nu mai ninge

nici pe sfert ca în copilărie


...

dacă în clipa asta

ne-am strânge unul de altul

ne-am cristaliza

şi ne-am uita zâmbind

la gândul carnal

al zeului care-şi pune încă dorinţe

pe smalţul nostru ametizat