sâmbătă, 29 decembrie 2012

...



...
în acest mister în care
mă duc sau te duci de obicei
scriu până dincolo de poftă
până dincolo de atât
să vezi cum rabdă odihna
cătuşele ca îngerii pâinea

...
asupra ta mi-am surpat demult poftele
din dreapta mea tot acest degrabă
l-am sălbăticit în tine încredinţându-te că
numai împreună putem slobozi
slava uimirea sau umilinţa
din neajunsul copilăriei

...
adânc în tine am găsit
cum se sfarmă acest amândoi
ca într-o vindecare
de aceea sileşte-mă
să-ţi arăt cum se obişnuieşte
pe litere
tot ce nu-i pierdut
din noi sau din intrarea în biserică

...
te-aş lua de fiecare dată când
mi-e frică de dragoste
să mă întrebi dacă te iubesc
că numai aşa mă pornesc în
afirmaţii categorice din care
pot să te am
să te iubesc şi să te iau sigur
că noi nu suntem
într-o situaţie logică ci
o situare antologică

...
vreau să facem dragoste
din fiecare zi pe care o trecem
dar
să facem dragoste
din aproape în aproape
sau chiar din aproape în demult
să se simtă din adânc până în răsărit
că vreau dragostea ta din orice
ca şi cum mi-ar trebui să învăţ că simt
în planul nostru fără margini că
trebuie să ducem dragostea asta fenomen
până să nu vrem să ne revenim
din acest
dincolo de te vreau

...
nu pot fără tine iar asta m-a întristat puţin
dar ăsta-i adevărul şi m-am adunat
să te trăiesc până la
abia ma concentrez
la tot din
jur
că te iubesc

...
deplinul e în tine iubito
şi doar de tine depinde până unde
îl indeplineşti
când mă priveşti
când mă doreşti

...
o să fie bine
oricât de în alb şi negru iubim
că doar tot noi suntem
crede-mă femeie sau
furtună de fericire
de nu mai ştiu ce-i în mine
de nu mă repet nici în rugăciune
nici în re-găsirea ta

...
până nu demult am crezut că
departe ascunde ceva abstract
dar departe nu are nicio legătură cu noi
că doar se vede limpede
că amândoi suntem
de partea noastră

...
putem face orice
extrem
atunci când simţim că
povestea noastră se întinde cât să acopere
extremităţile pornirii noastre din credinţa
că cine ştie cât te visez
sau câtă nevoie de extraordinar
îmi eşti tu
exemplu de iubire cu mulţi de trebuie

...
eşti femeia pe care
atunci când o văd goală
nu pot să am
garanţia păcatului sau a mântuirii

...

vineri, 28 decembrie 2012

...



...
numai Bunul Dumnezeu
m-ar putea opri să te iubesc
dar sunt sigur că nu ar face asta
pentru mine păcătosul îndrăgostit
deşi nu îi dau
decât slava că te-am întâlnit

...
nu vreau să fie uşor
să îţi spun că sunt al tău
nici să îmi simt picioarele pe pământ
în prezenţa ta
şi apropo dacă nu am avea
instinct pentru minuni
tu crezi că ne-am fi întâlnit

...
ce-ai zice dacă ne-am putea descrie
cum ne topim unul după altul
şi să ne sucim de dragul unei idei
gâtul spre cer.
într-un fel mi s-ar părea tentant
să nu mai văd cum
nu se găsesc oamenii
când se tem să greşească
iar noi să ne spunem
ca după o zi grea
că ne iubim negreşit

...
uneori sunt atât de uşor
de înfiorat
încât chiar mă uit în dreapta mea
dacă nu ai apărut din senin
sau din
ne-spusa mea insistenţă de a ne înviora
până la capăt cu fapta spre răsărit
şi cu certitudinea că
realitatea nu poate duce
în raritatea ei lirică
mai mult de doi

...
nu o să pricep niciodată cum reuşeşti
să mă chemi la tine fără cuvinte
îţi imaginezi atât de multe
de parcă nu mai înţeleg
cum de ne întâmpină atâtea
de aceea
atunci când suntem împreună
nu ne mai rămâne
decât să ne uităm uimiţi unul la altul
ca într-o confesiune

...
este adevărat că te-am văzut
în multe feluri
dar în felul tău
ai feliat binele să-mi fie stare
şi mi-ai întins într-un fel princiar
alt fel de felinar
numai bun pentru a nu-mi ocoli plăcerea
că este ceva normal să te văd
altfel
felurita mea felicitare meta-fizică

...
sunt curios iubito
iar tu exact pe asta te bazezi
să îmi aperi sufletul ca o privire din vecini
şi te rog mai vino înaintea mea
cu tot cu sărut şi cu ochii numai pentru mine
pentru că aşa eşti tu
o minune şi într-un vis scurt

...
orice ai face în seara asta
nu ieşi din mine
şi o să mă înţelegi mai târziu dacă
am să te ţin la pat ca plânsul de reîntâlnire

...
parcă nici nu eram
în mijlocul drumului ci în mijlocul
unui sărut vital
că acolo
în mijlocul drumului dintre noi
unde buzele cresc doar gândul
dinspre Dumnezeu
parcă nici nu m-a mai interesat
dacă vede cineva
că nu îmi permit să spun vreodată că
lângă tine
m-am odihnit sau m-am oferit

...
dacă am sări unul la altul
crezi că aş putea să îmi imaginez
ce îţi imaginezi tu
că de la tine am aflat că
şi sărutul are lumină
iar noi altfel strălucim
atunci când din belşug ne iubim
să stăm exact pe locul în care
mesteca Dumnezeu în paharul nostru
ca apoi să ne aşezăm
pe cel mai bun şi iubitor
prilej de a te cunoaşte
drept cea mai fericită fată de pe pământ
că sunt al tău ca o idee din care
ne-am pomenit într-o altă lume

...
hai să stăm piept în piept
sărut în sărut
şi să ne invidiem
cu presupuneri că
celălalt trăieşte mai intens acest acum

...
da
în sfârşit am trăit din plin
şi nu pot să nu îmi explic
de ce simt atât de relaxat
în mine
ceva mai sfânt decât noi
deşi
acum când te vreau atât de tare
la prezentul continuu

...
îmi trimit şi mâinile pe tine
să lupte cu fiorii tăi
că oricum mi-ai încorporat de mult
în tine toată fiinţa şi
neputinţa de a înţelege de ce
suntem atât de
"cu noi" în timp ce ne iubim

...
rezistă iubito
să vedem împreună ziua
în care Dumnezeu
nu va mai rezista doar să ne asculte

...
te-am pus la suflet
şi totuşi nu te iubesc
cum aş vrea să te iubesc
e ca şi cum
mie mi se pare că nu te iubesc destul
ţie ţi se pare că tu mă iubeşti mai mult
dar de fapt ne iubim la fel
şi doar temerile noastre sunt pe dos

...
ai ezitat când te-am întrebat
ce ai cerut printre lacrimi
şi nu ştiu de ce mi-a trebuit atâta să văd că
de fapt era vorba de iubire adevarătă
da
e sublim cum se întâmplă totul
dar şi şocant să
îmi spui ca într-o rugăciune că m-ai aşteptat
şi
aşa mă ia cu fierbinţeli când
pentru tine văd că într-adevăr pot
să asamblez câte un întotdeauna
într-o singură secundă de-a noastră

...
tot ce ţine de tine şi tot ce ţin de tine
te vrea lângă mine şi
te vreau lângă mine
pentru a ne trimite unul celuilalt
parte-n parte
toate zilele fără
economie de spasme
...

vineri, 21 decembrie 2012

...



...
dă-mi îngerul meu din femeie
puterea să mă pierd în tine
dă-mi puterea sfinţilor care se ascund
dar mie dă-mi doar
punerea lângă tine
că nu degeaba m-ai întrebat din fereastră
dacă paşii sunt un fel de refren
pentru adevărata noastră răbdare
sau fericire

...
nu pot să îţi arăt că te iubesc
pentru că asta ar presupune să
ştiu şi altceva
pentru a putea face comparaţie
mai ales că nu-mi mai eşti
de mult contemplaţie

...
ideea este cât se poate de simplă
să punem două covoare peste olaltă
ca cei romantici să îşi imagineze că
vrem să ne luăm zborul
dar să nu se vadă că lipsim
iar cei care nu îşi imaginează
că ne iubim
să creadă că de fapt noi ne-am găsit
o ascunzătoare atipică
nu de alta dar când suntem împreună
nu mai contează dacă putem fi
călcaţi în picioare

...
spune-mi într-o zi dacă poţi
cât vrei să te iubesc
şi cât să opresc pentru mine
din paharul acesta
că de cele mai multe ori în dragoste
nu contează învierea
ci drumul gol de lacrimi cu
gândul gol-gotei

...
cât de adânc pot merge cu gândul la tine
din moment ce
tot ce-i legat de tine mă înalţă
şi până unde mă pot înălţa
din moment ce sunt legat de
ceva dumnezeiesc

...
speram să te văd pe nuanţe
în condiţiile în care
nu eşti o simplă incizie
ci o tăietură în mine pe care
trebuia să o fac
pentru că nu am nicio
îndoială că te iubesc

...
dragostea nu este nici pe departe
o decizie
este o sentinţă asumată în doi
suma a tot ceea ce aş putea să fiu
când eu nu ştiu
că tu vezi în mine inclusiv defectele
îndreptate
şi îndreptăţite

...
ce bine este că
la absolut orice întrebare
pot să răspund cu
te iubesc
iar ţie nu ţi se pare anormal
că eu nu ştiu să ascult ca şi tine
cum cresc frunzele
că acum de fapt
îmi eşti mai importantă decât
însăşi iubirea

...

miercuri, 19 decembrie 2012

...



...
pune-ţi la poartă coji de nucă
să nu alunec dacă vin la tine
pe vremea gerului
să fie forma ta subtilă
să îmi spui că noi am trecut
proba timpului
iar acum între noi fie vorba
nimic nu-i mai uşor decât să înţelegem că
inclusiv binele are nelimitarea lui
iar eu nu alunec în tine din spirit de aventură
că ştiu că-i nevoie
să simt întâi sub talpă
cojile tale de nucă să îmi aminteşti în felul tău
să le strivesc cu sfială
să nu ştiu dacă trebuie să le aud
cum crapă sub greutatea noastră
de îngenunchiaţi sau pentru că
prea de tot povestea noastră
are ceva cavaleresc să ne permitem
să ne promitem

...
de ce mi-ai aratăt muntele iubito
dacă oricum urcam spre tine
de ce ne-am sărutat în genunchi
dacă oricum ştim sărutul ca rugăciunea
ştii doar că şi mâinile îmi miros ca tine
iar eu
oricum voi fi al tău

...
am câştigat şansa
să îmi poată fi
foarte dor de tine

...
te rog crede-mă că
eu nu mă joc cu cuvintele
atunci când îţi spun că te iubesc
nu mă joc cu sufletul tău
pentru că ştiu că acolo este
partea mea de Dumnezeu

...
mă re-semnez pe sânii tăi
şi nu mă epuizează
cât nu te pot iubi
ci cât de incapabil sunt să cuprind
tot ce-i frumos din tine
ca din noi
până
cad din noi nevoi
să ne promitem unul altuia
pentru totdeauna
pentru Dumnezeu
doar ştii că te ador

...


...



...
dezordonează-mă
dezvinovăţeşte-mă sau
dezbracă-te iubita mea
să-ţi văd ochii
de dincolo de sânge
până ne atingem
ca şi cum
am reporta spre noi faptele bune
sau ca şi cum
am raporta unui sfânt
că pleznim dacă stăm separaţi

...
nici nu ştiu până unde te pot iubi
nemăsurata mea
dar oriunde deschid povestea noastră
ca biblia
ştiu că nu te-aş putea niciodată preţui
la întâmplare
ci la maxim

...
daca mi-ai fi crescut sufletul în palmă
de mult l-aş fi uitat undeva pe tine
nu pentru că m-ar fi încurcat să te ating
dar din dar se face raiul

...
să nu-ţi facă impresia că nu
ştiu despre tine că stăpâneşti
energia gândului meu despre
noţiunea ideală de femeie
ştiu despre tine şi că mă stăpâneşti
şi că după atâta transfer
din poezie în erotic
ar fi vremea să îţi spun
să nu-ţi facă impresia că
nu mă gândesc la buclele tale
şi la diamantul cu lumini de front
care-ţi creşte în ochi atunci când
capitulez doar cât să te
recapitulez

...

duminică, 16 decembrie 2012

...



 ...
în noaptea asta uşoară sau uriaşă
să mă amâni asupra ta
mult
că tare am nevoie de
asta şi de tot ce ţine de tine

...
eu nu visez pentru că oricum
nu ascult de ceea ce mi se pare neclar
aşa că mi-a rămas un singur
trebuie
să te traiesc

...
te dai prin mine iubito
cu usturime
apoi mă dai cu sărutul tău vecin
cu tot ce ţin mai strâns
şi în final parcă
îţi arăt că sunt pregătit să ard lumina
să pot ridica din noi
o respiraţie adâncă
pe care să o înalţăm
ca pe un fum de jertfă
ca un parfum peste pământ
să se vadă că
nu ni s-a umplut încă paharul cu noi

...
arată-mi toate semnele la care răspunzi
când te doresc
apoi dă-mi toate semnele să ţi le sărut
că sunt sigur că mai întâi
ai să îmi dai
semnul crucii

...
din când în când
mai bat câte un cui pe unde trec
nu pentru a mă fixa ori pentru a lăsa urme
ci să îmi amintesc de femeie
că aşa mă bat şi de tine iubito
de parcă vreau să las găuri prin care
să uit şi să mă uit cum ne priveşte
Dumnezeu
ca printr-un fel de rană

...
eşti femeia de pus pe viaţa mea
din clipa în care am depus armele
din cauză că am dedus că nu am altceva
de dus cu mine în afară de nevoia de a te iubi

...
nu am luat meditaţii
că să ştiu cum trebuie să te iubesc
de aceea hai să facem dragoste
din tot ce mai avem de descoperit

...
de fapt nu mai e nimic al meu
şi dacă stau aşa
pot să văd
cât de ciudat am devenit al tău
şi cu cât drag am de venit la tine
că mă sileşte dragostea să mă ţin
de oftatul tău ca pe o ofrandă pe care
ţi-am lăsat-o pe prag
atunci când m-ai sărutat de plecare
spre noi

...
mă lansez spre tine femeie
în fiecare zi cu agresivitatea din
nevoia sălbatică de a te asimila
sau cu subtilitatea biblică
de a te re-trăi

...
am ştiut că m-am îndrăgostit de tine
în ziua în care am ajuns să mulţumesc
pentru câte mi-au fost date
prin şansa de a te avea
şi uite că am învăţat
cum să îmi şterg de tine iubito
toată curiozitatea despre Dumnezeu

...
într-o dimineaţă am să îţi caut genele
draga mea
am să mă uit atent pe obrazul tău
şi am să îţi cercetez chiar şi perna
pentru că sunt sigur că
şi atunci când dormim stă lângă noi
Dumnezeu şi ne şterge ochii
să ne putem uita încă o zi
cu sete unul la celălalt

...
prin scutul acesta de femeie
chiar nu mă mai poate atinge nimic
din ce-i omenesc

...
cred că şi în rai
o să întrebe Dumnezeu
cu generozitate dacă
ne sărutăm destul

...
se trezeşte lumea dacă
nu ne iubim destul
şi parcă se crapă de ziuă
dacă nu ne iubim pasional
aşa-i că pare periculos?

...
nu ştiu să cer şi nici să primesc
dar crede-mă iubito că
mă ţin cu dinţii de tot ce ai atins
şi în mine
nu-i întâmplător că nu termin
să te întorc
pe toate părţile în legea iubirii

...
am înhăţat femeia cu toate braţele
că aşa a vrut Dumnezeu
să nu mă destram
...

vineri, 14 decembrie 2012

...



...
parcă ne ştim dintr-o părere
dintr-un regret sau o dorinţă
spusă pe pândite
într-o noapte de iubire
să nu mai ştiu a cui e gândul
spaima şi vântul
că o să vină ziua în care
nu o să mai pot deloc fără tine
şi nu ştiu ce mă fac atunci

...
în faţa trăirilor din femeie am întotdeauna
senzaţia aceea care te încearcă atunci când stai
în faţa orchestrei cu mâinile întinse
şi îţi dai seama că nu poţi
să faci sunetul să ţi se oprească la nivelul pieptului
ei bine
în dragoste lucrurile stau exact pe dos
sunt tot în faţa unei orchestre imense
pe care nu o aude nimeni
iar eu trebuie să duc o luptă infernală
să reproduc măcar o parte din sunetul pe care îl aud

...
numai eu ştiu cum trece ziua
în care te iubesc
pentru totdeauna

...
mă întreb ce se întâmplă în frumos
cum funcţionează pe dinăuntru
dacă este nevoie şi de altceva
în afară de duh sfânt
ca în femeie

...
nici dacă aş putea înţelege
cum să pun mâner sentimentului
nu mi-ar trebui să te ţin atât în braţe
că din tot acest vino că te iubesc
sunt doar fericit că mi-ai promis
că îmi arăţi că dragostea este până dincolo de
regăsirea noastră de cursă lungă

...
la marginea mea nu este cădere
este femeia
ca o promisiune că lumina cerului
porneşte din scânteia ochilor ei
şi că buzele mi-ar crăpa ca un suflet
dacă nu mi le-ar fi îmbrăcat cu ciorchini de sărut

...
te-am găsit nu din invenţia mea
ci din intenţia cuvântului
care mi te-a lăsat fără explicaţie
cu şansa să ne convingem
că iubirea este
un fel de amân-doi

...
uneori dragostea ne dă frisoane
de fericire
alteori ne îmbrăcăm de bună voie
unul cu celălat
de parcă ne-ar aştepta o primejdie
sau o iubire

...
femeie sceptru al meu
în această domnie sentimentală

...
eu nu ascult în tine decât dorinţa surdă
de a te smulge din ceea ce
nici nu am visat
ca apoi să te întind goala pe această vreme
de sinceritate

...
noi
cei care sângerăm
te rugăm Doamne
ajuta-ne
să ne fim şi mai dragi unul altuia

...
uite că se poate
inclusiv o operaţie estetică
pe suflet fără anestezie
atunci când e vorba de tine draga mea
...


miercuri, 12 decembrie 2012

...

am în antet un te iubesc enorm
şi mi s-au tatuat pleoapele pe interior
cu tine
cu noi
că am nevoie de tine şi atunci când clipesc
sau îţi şoptesc noapte bună

...
m-am îndrăgostit de parcă ne-a aruncat Dumnezeu de pământ, la sacrificiu, să spargem dogmele. şi nu mai iubesc cum trebuie ci cum Îl înţeleg. mi-ai arătat iubito că nu trebuie să ne batem joc de şansele de a fi fericiţi, pentru că nici Dumnezeu nu este cumpătat în iubire. nu pot nici să iubesc raţional pentru că nici Dumnezeu nu respectă echilibrul între cât ne-a dat şi cât primeşte. şi de multe ori cred că-i mai bine să ne bazăm pe ce am putea noi să fim şi pe ce crede Dumnezeu că putem fi, chiar dacă în majoritatea clipelor noastre El ne supraestimează. că ne-a dat toată această iubire în avans. de aceea, draga mea sunt dator să-ţi dau tot ce pot, că precis Dumnezeu şi-a asumat că ne iubim. şi sunt sigur iubito că fără pasiune nici Dumnezeu nu ar fi ceea ce este azi. de aceea o să te iubesc în continuare că am auzit că în rai sunt eroi şi sfinţi care au avut curaj să meargă până la capăt. şi să ştii iubito că dragostea noastră e sfântă, iar cea mai mare dorinţă a mea este să te pot iubi eroic

...
primim numai cât putem duce
chiar şi atunci când este vorba de cât
suntem în stare să iubim
iar dacă iubirea este porunca supremă
înseamnă că putem fi judecaţi
după cât am iubit

...
eu nu am riscat nimic atunci când
m-am îndrăgostit.
a fost un fel de furtună care
s-a năpustit asupra mea
şi abia acolo a fost marele risc
pentru că s-a nimerit să fiu eu
sau poate
m-a ales că ştiam să tremur
cu faţa spre ipotezele riscului
din care poate
nu am fost şi nu voi fi
vrednic să te iubesc pe cât meriţi

...
am prea mare încredere în cuvânt
de când l-am văzut în tine
cum stă încleştat să mă înveţe
să mi te aduc mai aproape

...
de când te iubesc pot să trag
cerul de capăt până văd
că dincolo
este numele nostru
cu tot cu exaltarea întâlnirii noastre
de dincoace de îmbrăţişări

...
abia mă aduc din gând de femeie
abia mă ridic din urma pasului tău
abia mă întâmpin din cât te strig
abia mă trag din calea minunilor
abia aştept să mă ştiu pornit
să mă re-promit tie

...
doar tu mă ştii că atunci când mă aştepţi
port în ochi şi pe mâini
mii de forme şi mii de nuanţe
ale tuturor iertărilor pe care
le-am primit până acum nemeritat
când unul
când altul
probabil în ideea că trebuie să ne purtăm cu noi
fără urmă de absenţă

...
sunt doar o încercare de a spulbera
pregătirile pentru dragoste
sunt doar o încercare de a te face fericită
iată-mă
iartă-mă

...
întoarce-mă pe sânul tău
ca şi cum aş fi fost plecat
apoi întoarce-mă spre Dumnezeu
ca şi cum aş fi rămas cu tine

...
eşti misiunea mea întrupată
măsura vascularizării imposibilului cu posibil
al probabilului cu întotdeauna
şi mă ţin de tine ca de o zi de post
din care mă doare interdicţia
de a te putea înţelege în fiecare clipă
ca şi pe o poruncă încărcată cu lacrimi
dar încălcată cu prea puţin din acest
pot să-ţi arăt că te iubesc

...
femeie
suflet drag
mi-ai dat demnitatea să mă regăsesc
rostul să iubesc
şi puterea să mă înrolez
în această redistribuire de
salturi spre cascada cu răspunsuri divine

...
de multe ori am impresia că
nu am putut să spun
nici măcar un cuvânt frumos despre tine
pentru că toate aceste colete de dragoste
sunt ca anafura
pe care o iau în fiecare clipă a zilei
cu uimirea că de fiecare dată văd poezie
după ce şterg de sânul tău
hârtia curată pe care nu mă încumet să o încep
cu vreun cuvânt despre noi

...
ia-mă la tine
în poveşti
că am fost pe coloana ta vertebrală
pe care am împodobit-o cu poveste
în timp ce tu silabiseai despre întotdeauna
în timp ce eu îngenunchiam
spre tine
îngerul meu de femeie

...
cred în Dumnezeu şi femeie
şi mai cred
şi o să cred
întotdeauna că ne-am iubit insuficient


...
într-o zi am început să caut
ce să îmi poată fi mai scump pe lume
iar când mi s-au deschis ochii
erai tu
eşti tu
creşterea mea sentimentală

...
dacă aş fi pomenit în cer
de câte ori te cer
m-aş pomeni că
m-am transformat de mult
într-un noi spectaculos

...
tot mă întorc
tot mă întorci
şi ne citim pe toate poeziile
pe care le avem.
acum când ne memorăm unul pe altul
fac apel la rugăciune
să cred că şi din greşeală
dacă am fi
tot te-aş iubi

...
noaptea nu împietresc
literele din te iubesc
doar dorm cu tine

...
da
te învăţ pe de rost să fii
rugăciunea mea oricând
şi în orice condiţii
pentru că vreau la tine
să îmi pun potcoave de litere
să se zguduie pământul când păşesc dragostea
şi când vreau cu tine
orice condiţie pentru te iubesc
înţelegi?

...
ştiu că eşti toată a mea
şi că datorită ţie pot să
percep mai uşor dragostea lui Dumnezeu
ca un bum personalizat

...
suntem doi iubiţi marcaţi
puşi într-un fel de ştanţă a emoţiei carnale
că noi am reuşit să trecem spre îngeri
pe sub sigiliul păcatului

...
am intuit bine că numai în tine
pot să am garanţia că aranjez natural în pagină
dorinţa mea
de a mă simţi voievod în braţe de femeie
şi nădejdea că
vom ajunge pe panoul de onoare
al drepţilor îndrăgostiţi

...

hai să ne liniştim un pic
să ne luam de la început cu gura
lipită de poezie
spasmele întâlnirii noastre
şi să ne punem pe iubit
curajul nostru de a ne linişti
unul în braţele celuilalt
cu intensitatea literei care
te împinge spre mine ca
dragostea unui duhovnic

...
mi-s pline venele de mărturisiri despre tine
mi-s pline zilele de întoarceri spre tine
mi-s curate gândurile
că nu am nimic în afară de tine
în această întrecere spre desăvârsirea noastră

...
nu are ce să te mire la mine
pentru că
eu nu am timp să îmbătrânesc.
sunt prea ocupat să te iubesc

...
când îţi dezlănţui buzele iubito
asupra mea
parcă s-au zăvorât porţile infernului
şi un singur lucru mi se pare cu adevărat greu
că nu ştiu dacă trebuie prima dată
să îţi spun cât eşti de frumoasă
sau să te privesc

...
mi-ai îngrijit buzele la sân
şi s-a făcut linişte

...
femeie
paradoxul vieţii mele
de pe pieptul tău îmi iau
toată libertatea de care am nevoie
să nu mai plec

...
mă tem că am ceva cu tine
şi chiar îmi imaginez că
îngerul meu este un pistruiat simpatic şi răsfăţat
care roşeşte când îţi spun că poate
suntem pistruii celei mai reuşite
poveşti de dragoste din care
de fapt
nu mă tem că am atâtea cu tine

...
cea mai caldă poezie
pe care o scriu este aceea
care îţi dă fiori când
îmi plimb mâna peste tine
să mă dau de gol că eu
chiar nu sunt gol
atâta timp cât te pot cuprinde
înainte şi după culcare fără contra-indicaţii

...
iubita mea atentă la detalii
eu ştiu ce am
tu ştii că mă ai
chiar dacă definiţia iubirii este incertă
şi tratatele de specialitate
îi spun simtomele ca unei boli
dar eu ştiu ce am
tu ştii că mă ai
şi chiar vreau să ne tratăm şi în continuare
în detaliu şi în
această specialitate a noastră de a
tânji unul după celălalt

...
orice se întâmplă ţine-mă strâns de tine
cu înfometate
să fiu eu primul care află cât iubeşti
nu de alta dar orice se întâmplă
nu poate fi mai bun decât
dragostea pe care ţi-o port cu înfometare

...
ascunde-mă Doamne în femeie
să pot spera că ai să gaseşti ceva bun după mine

...
daţi-mi un punct fix
dar acel fix să fie în ochii iubitei mele
pentru că aici
lângă femeie pot să ridic universul

...
e tare de tot că te pot iubi
muuuult
în acest trebuie
în care mergem uneori până
foarte departe
de unde îmi pot înţelege tonalitatea şi totalitatea
dorinţelor ce seamănă cu tine
iubita mea atentă la detalii

...
eşti femeia pentru care
rămân singur
cu Dumnezeu
să îmi vorbească despre poezie

...
dacă ştiam că într-o zi o să mă iubeşti
te rugam mai de mult
să mă săruţi
dar poate tot acest ocol spre rugăciune
nu era trasat acum fosforescent

...
nu are de ce să vină ziua
în care nu o să fii cu mine
că atunci i s-ar face
şi mai milă de noi Bunului Dumnezeu

...
chiar te vreau să mă repet pe tine
ca un crivăţ care mă izbeşte de imperativul
tu nu mi-ai trecut
şi nu o să-mi treci
cu un crivăţ cu două
pentru că în ger
de dragoste pot să gem
şi să mă lipesc de tine cu spaima că
poate există şi mai mult
că poate nu mi te dau destul
că nu pot lipsi de la butonaşele iubirii
pentru că prea frumos se întăresc
în noi urme de sfinţenie
de aceea
te rog iubito spune-mi
te-ai mai liniştit pe acolo?

...