miercuri, 22 decembrie 2010

...

se mai întâmplă să

te găsesc din zbor şi să-mi pară

că te doresc

vag şi te-aş îmbrăţişa până

să nu mai ştim dacă

urcăm sau coborâm

doar să putem să ne

simţim cândva până şi lipsa

recul spre nori

...

foarte aproape şi

foarte carnal

te rog sau

măcar fă-mă să mă închin

apoi aşteaptă-te

să vezi că nu-mi eşti

coincidenţă ci

minune

...

acum îmi vine să

te cerşesc

pentru că în contextul nostru

extraordinar

totul se poate transforma

în pasiuni extreme

fără nicio

falsă pudoare divină

...

e criminală încrederea noastră

nu de alta dar

seamănă cu începutul nostru

de dinainte să

scurtcircuităm sentimentul

că până la noi parcă

dragostea era moment

nu monument

...

pe capătul nostru de

fracţiune de secundă de iubire

sunt prea mulţi de

n-aş face nici măcar cu litere aurite

semnul infinitului

pentru că nu-i nimic atât de trist

încât să ajung să rotunjesc

semne despre noi

şi nici să-ţi ridic vreodată

plânsul să-ţi fie

bordură lirică


luni, 20 decembrie 2010

...

mâine dimineaţă aminteşte-ţi

că te iubesc şi-n condiţii de stres

chiar dacă astăzi

mi-ai fost grea armură

sau mistică vestă antiglonţ

sau ancestrală povară

sau orice altceva

dar mai presus de toate

aminteşte-ţi mâine dimineaţă

că eşti tot ce am mai înălţător

crede-mă că “aşa în general”

nu scriu dinspre tine

şi chiar dacă nu-ţi dai seama

tot dinspre tine

sunt şi eu pe aici

miercuri, 15 decembrie 2010

...

preferam să ne înghesuim

unul în altul

până am fi încăput

pe limba unui clopot care

după clipa noastră să

înceapă să tacă

dar

aşa eşti tu

parcă te superi dacă-ţi cer

să ne înghesuim

în alte taine

care oricum ni se întâmplă

...

să nu-ţi fie dor

să ne certăm

mai bine

să-ţi fie dor

să ne cercetăm

...

câteodată

şi dacă ne-am

împărţi unul la altul

n-ar putea fi mai bine

...

în acele zile

ea era doar a mea

pentru simplul fapt

că ea doar a mea

era frumoasă şi pesimistă

dar până la urmă

a rămas şi mai a mea

exact ca în acele zile

pesimist de frumoasă

marți, 14 decembrie 2010

...

ştiu că pot să-ţi greşesc

dar mă rog să-ţi fiu şi atunci drag

pentru că eu

şi dacă-ţi greşesc

din moment ce e vorba despre tine

măcar

greşesc cu pasiune

...

pe aici pe lângă noi

îngheaţă lumea cu tot cu suflet

pentru că le lipseşte elementarul

te iubesc

şi dacă tot am adus vorba

parcă te văd că în clipa asta ai încerca

să te păzeşti cu mine

măcar pentru că de fiecare dată

printre ultimele cuvinte

încerc să-ţi spun în grabă

cât te simt

poate tocmai să-ţi privesc

adevărata măsură

mai ales că

pe aici pe lângă noi

îngheaţă lumea cu tot cu suflet

joi, 9 decembrie 2010

...

încă nu realizez cât eşti de a mea

tocmai pentru că n-am

citit

codul de bariere din mine

...

mai bine iraţional

decât lă-muritor

să ne ţinem unul altuia urma

iar dacă tot suntem aici

mai bine ne-am iubi

pe cont propriu

fără asemănare

fără iniţial

fără iniţiere

dar mereu

...

noi nu ne atingem

şi totuşi nu ne pierdem

pentru că am văzut probabil

cât pierdem dacă ne atingem

prin cuvânt

de aceea te iubesc încă

mai ceva ca într-o răzvrătire

şi mai ceva ca într-o altă frustrare

că noi nu ne atingem

nici măcar pleoapa pe dinăuntru

nici măcar pieptul

nici măcar pentru

o respiraţie în plus

şi totuşi parcă toată viaţa

ne-am aruncat unul spre altul

cu tot cu intenţie

cu tot cu atingeri

încât acum mi-ar fi de ajuns să te simt

încleştată între degetele mele

iar eu să nu fac altceva decât să

iert şi să renasc pentru re-atingeri

marți, 7 decembrie 2010

...

parca ai strâns toate bucăţile din mine

şi le-ai dus la piept

iar de acolo

să nu-şi dea nimeni seama

dacă eram eu sau nasturele tău desfăcut

am avut cea mai copleşitoare

reîmpăcare cu ideea

că pot şi eu să fiu al cuiva.

şi m-ai blocat undeva între

mine şi locul nasturelui tău de la piept

că nu mai ştiam dacă

e ruşinos sau măgulitor

să nu-mi găsesc cuvintele

din moment ce este destul

că m-ai găsit

că te-am găsit

că ne-am găsit

aproape disperat de întinşi în faţa

lamei cuvântului

...

între enorm şi concluzie

n-am limită să găsesc ceva

suficient să-ţi fiu vis

de aceea uneori parcă te primesc

să-mi fii gust pentru

imprudenţa cerului de-a se

lipi uneori de noi

joi, 2 decembrie 2010

...


...

undeva pe aici pe lângă tine

am început să mângâi

fericirea între coarne

şi chiar dacă uneori nu pot

să le unesc încerc măcar să

le duc ameninţător spre priză

să-ţi amintească de noi

şi dacă într-o zi m-aş putea obişnui cu tine

luni, 1 noiembrie 2010

...

razele tale involuntare

sunt infernalul meu răspuns

prin coroana aceasta carnală

în care să mă uiţi uneori

altfel

...

pot să mă împiedic

de tine ca de-un arsenal

de dorinţe

şi poate-i mai bine aşa

să nu mi te cedez

şi să nu folosesc vreodată despre tine

vreun

măcar atât

...

de ce nu m-ai întrebat

ce-aş fi să încap în

oglinda ochilor tăi

să vezi cum te găsesc

să te iubesc

şi atunci când aşteptarea

ne este critică

___

poate nici eu nu ştiu

de ce şi

ce

scriu despre tine

dar sunt ferm convins

că e adevărat

şi că meriţi

să ştii că niciodată n-aş putea

să te reduc doar la

stadiul de întâmplare fericită

...

n-am venit să-mi fii

avalanşă de iubire

ci simplă şi liniştită

ninsoare din înalt

...

nu-i greu să iubeşti

nu-i greu să fii iubit

dar e greu să te gândeşti

la iubire cu tot cu

eternitatea ei

de aceea

pot să stau în faţa ta

şi să mă uit fix în ochii tăi

pentru că

n-am nimic de pierdut

___

încă nu m-am obişnuit cu tine

dar ştiu cât te-am iubit

şi nici nu pot să cred că

încă

nu m-am obişnuit cât te iubesc

...

se făcea că

aveai atâta putere-n ochi

încât mi-am dat seama că eram

mai liber ca oricând

apoi

a început să doară

cât putea să evadeze

litera din mine

şi cât putea să nu ne mai semene

___

eşti singura mea dependenţă

în rest

tot ce trăiesc poate fi

confuz sau uşor

...

m-ai ameţit

mă ai

mai ceva ca ecoul

iar acum

că am cuvântul

grilaj în dreptul mâinilor şi picioarelor

ştiu sigur că viaţa are sens

că am de ce să mă ţin

că am de ce să te ţin şi

am pe ce să mă duc

...

n-aş fi avut de ce

să nu mi te doresc

iar apoi mi-a venit

realitatea la raport

pentru că

n-aş fi avut de ce

să nu văd în tine

că uneori chiar şi ce-i divin

vine la raport

în faţa noastră de muritori

...

mi-eşti aproape

mi-eşti de-ajuns

mi-eşti schimb cu lumină

mi-eşti spaima completă că

într-o zi m-aş putea cunoaşte

doar din ce-mi-eşti

...

îmi trebuie din tine

doar ce-i împlinit

şi dacă o să apuci

să simţi că m-am împlinit în tine

nu-mi trebuie

împlinire mai mare

...

apropo

apropie-te ca şi când

ai citi o rugăciune

şi ia-ţi acum

sărutul şi din poezia asta

...

vreau să mă simţi

vinovat de reîntoarcere

pentru că adevărul este

şi-n vină şi-n mine

atâta cât pot să-ţi

spun cât te iubesc

de provizoriu şi

de nevinovat

de plin

de viaţă

de vieţi şi

de-ve-nim

___

când nu mai ştiu dacă

te văd sau te simt

este perfect

că atunci

nu mai ştiu dacă sunt

fericit sau poezie

mi-e pământul martor că

am sărutat cerul

că de-ar fi invers

s-ar putea înţelege că

m-am apropiat de tine

fără gând dumnezeiesc

este extrem de reconfortant

să ştiu că nu greşesc în dragoste

pentru că n-am cum să greşesc

din moment ce dragostea

n-are reguli

aşa că într-o zi

poate o să stau să mă gândesc

dacă te-am iubit

cu i-regularităţi

sau cu

ne-reguli

___

nu prea ştiu să-ţi povestesc

despre mine pentru că eu parcă nu exist

în raport cu măgulitorul noi

şi chiar dacă ai vedea în mine

cum te sorb ca pe-o rană

poate şi atunci ne-ai para

povestea şi prezentul

cu îndoiala că asta-i literatură

aici e vorba des-pre

des-pietrirea ta prin cuvânt

des-pre des-tula noastră întâmpinare

a poeziei des-cuamată parcă

de cer pentru a ne des-coperi

brusc mai des-prinşi de orice alte dis-sperări

tu ştii acum să taci

eu ştiu acum tehnicile afective ale cuvântului

iar dacă ne-am sincroniza

nu-i aşa că s-ar naşte cel mai

ascurzitor manifest pentru iubire?

te rog dă mai încet

cu pământ peste poezie

şi o să vezi că o să înceapă să ningă

din tavanul crem

cu întrebări despre noi

tot ce spui poate fi folosit

în poezie

şi

tot ce spui poate fi folosit

împotriva acestui sfârşit de anotimp

de aceea şi dacă nu-mi spui despre noi

tot o să te găsesc soluţie

hai dă apă la moară

şi fă-mi praf cuvântul

apoi dă-mi apă de ochi

să fac un amestec

să ne fie de leac

n-are cum să fie atât de simplu

că ne iubim şi gata

nu de alta dar

strigătul şi rugăciunea nu-s

pentru-mblânzire

pot să neg că-i ceva tulbure

în viaţa mea

atâta timp cât mai este loc de

răvaşe sub îngeri

şi-n blindajul tău femeie

du-te şi dă de veste trădătorilor

că am plecat

să te visez

___

îmi place să cred că

ne-am calibrat sentimentele

adică tragem unul spre celălalt

cu dragoste

de mare calibru

...

femeia este şi are darul

să se lipească de tine

şi la propriu şi la figurat

doar că uneori

n-avem destui ochi

să înţelegem

câte ne lipeşte şi

cât ne poate lipsi

...

zidul meu de sprijin

cu ochi şi tandreţe

zi-mi cum ne-am găsit

să-i contrazic pe toţi

cei care cred

că poezia-i de fapt

în fiecare dintre noi

...

aş putea trăi chiar şi fără oase

şi să ajung mai departe

decât şi-ar putea imagina cuvântul

pentru că atunci când ştiu

că eşti bine

parcă mi te faci armură

să înving

timpul şi rugăciunea

...

întâi

te întreb dacă dragostea se

aplatizează în timp.

indiferent de răspuns îţi

spun că dacă

dragostea îşi pierde în timp

din intensitate şi dispare

înseamnă că aia

n-a fost dragoste de la început.

apoi

îmi aduc aminte că

odată erai în stare să

juri că mă iubeşti


şi uite-aşa

am demonstraţia logică:

încă mă iubeşti

___

tu nu ai voie să te simţi nedorită

nici măcar în acele zile când

nu-ţi vorbesc

pentru că de fapt

abia acum pot să-ţi arăt cu adevărat

cât îmi eşti de re-găsită printre litere

ba mai mult doar tu mă cunoşti

ba mai mult doar eu te cunosc

de aceea

tu nu ai voie să te simţi nedorită

chiar şi pentru simplul motiv

că tu m-ai învăţat să iubesc

frumoasa mea

...

acum e rândul tău să

mă crezi că te iubesc

iar acum e rândul meu

să nu ştiu cum să mă

îngrozesc de ideea

că nicio clipă nu-mi lipseşti

din moment ce te port

în mine ca pe-o

alternativă de suflet

...

văd în tine ţintă şi ţintuire

şi prea îmi vii

şi-mi eşti părere

de-aceea te încord doar

spre mine

să-mi miroase viaţa

a ochi de femeie

...

la ce mi-aş simţi

braţele dacă n-ar fi-nvăţat

despre tine


de aceea de fiecare dată

când mă dor sau

îmi amorţesc ştiu

că-i semnalul de alarmă

că am parcurs dus-întors

intoleranţa suspinului din care

am crescut

ca două ramificaţii în aşa fel încât

la cea mai mică adiere

să ne încolăcim

să ne re-simţim

cu braţe şi

în braţe

cu tot dragul

vineri, 1 octombrie 2010

...

poţi sta cel mult la

o distanţă de chibrit faţă de mine

şi chiar pentru atâta

ţi-aş da o poezie

depărtata mea

astăzi puteam să jur că mă iubeşti

după cum mi-ai zâmbit

şi pe loc şi deodată

aş fi încercat toate

metodele de-a te cu-prinde

în toate resturile mele

de viaţă

să nu facem diferenţa între

ce ne-am spus şi

ce am vrut să ne spunem

că asta înseamnă că

avem atâteaaa

să ne iubim

nici măcar nu trebuia

să-ţi mişti prea mult gâtul

să-mi salvezi sărutul

de-am rămâne cei mai singuri

ai să vezi că

întâlnirea noastră n-a fost deloc

o criză de inspiraţie

şi pentru că mi-am dorit-o aşa mult

când am rămas singuri

parcă n-a mai fost nevoie

să mişc un deget

că o iubeam deja

nu-i zadarnic să te iubesc

ăsta-i felul meu de-a mă împotrivi

cuvântului

eternului

care altfel poate nu s-ar opri la noi

să-mi arate câtă minune

avem

când ne avem

___

eşti motivul

suficient de a merge

mai departe de mine

iar de acolo

de departe

mă iau uneori la trântă

cu tot ce iubesc

să fiu eternul tău

re-învins

...

într-un fel ai dreptate

că-i firesc să-ţi scriu că te iubesc

dar pe de altă parte

îţi sunt necondiţionat de aproape

şi orice s-ar întâmpla

te rog nu-mi rămâne doar

femeia cu garda sus

în faţa dragostei

...

tot timpul depinde cu cine

te compari de aceea nu te

pot cuprinde nici cu gândul

atât de nesătul sunt de tine

iar dacă intuiţia a avut

vreodată degete ne-a lăsat

ca Dumnezeu să ne convingem

că de fapt amândoi aşteptam

dragostea fără termeni de comparaţie

...

mă gândesc la tine

din timp pentru că în fiecare zi

eşti altceva pentru mine

şi pentru totdeauna

...

poezia transcende

nevoia de tandreţe

pentru că nimic nu se compară

cu ne-răbdarea

zilnică de-a ne regăsi

cu aceeaşi mirare

ca dintr-o improvizaţie reuşită

nu de alta dar

eu pretext

tu pre-text

şi uite-aşa pot să te întreb

în fiecare zi dacă

ţi-a spus astăzi cineva

că te iubeşte

___

m-am dezobişnuit să

ne vorbim din viaţă

despre ce era cu noi

sfânt

pentru că pe atunci

la comanda te iubesc

îmi găseam locul

în palma ta exact

pe linia vieţii

...

încă nu mi-ai arătat

cum se face

şoaptă intenţia mea păgână

şi nici cum

să te ridic deasupra poeziei

ca pe un trofeu

nemeritat de mângâiată

şi neiertat de iubită

...

asta-i poezia ta

t

e

i

u

b

e

s

c

şi pot să o strig

e-norma mea

de minune

şi răsfăţ metafizic

şi parcă în fiecare

clipire de-a ta

re-devin

martorul creaţiei noastre

primordiale

___

nu mai aştept să mă iubeşti

deşi astăzi a nins iar ca prima dată

doar că azi ştiu că

n-ai cum să aştepţi ceea ce ai dat deja

şi pentru că între timp

au ars case şi

au plâns mame

de fericire te cer acestei ierni

cu dor şi cu altfel de aşteptări

dar tot despre dragoste-ţi vorbesc

atunci

mi-am amintit că pentru mine

tu nu trebuie să ai nici gust nici măsură

pentru că-mi eşti

adevărată

chiar prea adevărată

instinctiv ne umpleam plămânii

şi uite că şi acum

ne stau mărturie că

respirăm unul din altul

şi eu

şi mie

iar despre tine pot spune

că tragi în mine cu verbe

sublime

dacă din piatră din fier şi din cer

iese foc

nu-i de mirare că din noi

poate ieşi viteza

dar să ne rămână dragostea

din când în când

îmi apăr cu tine

realitatea şi probabil m-ai lăsa

să te iau cu toate mâinile

şi să-ţi arăt cum mi te-am explicat

tot strigându-te

raritatea mea

neclintito

a căzut din noi ca dintr-o capodoperă

acel totdeauna

pentru că acel totdeauna

se acomodase deja cu noi

de cât am stat unul spre celălalt

neclipiţi

___

pe vremea noastră lumea nu se iubea

doar noi aveam planuri

şi mâini unul pentru celălalt

şi poate atunci

pe vremea aceea ne-a trecut

să iubim cu mânie

păcătoasa mea poleită

cu dragoste fă-mi

când crapă ziua

logodnă în relieful aceleiaşi

poezii şi apoi când se filtrează

lumea din noi să

aprindem discuţii

femeie ca toate poftele mele

firesc îmi spuneam

că n-am avut de mult

poezie cu noi

în cutia milei

erai a mea şi-n zilele

când te credeam

imperfecţiune peste viaţa mea

___

serios

întreabă-te ce-ai face să iubeşti

în acelaşi timp

cu şi fără constrângeri

iar în timp ce

noi stăm spre cer ca o frustrare

să ne spunem greu şi enorm că

cel mai bine

ne aşteptăm fără măsură

___

era ziua în care

am putut să o văd

cu tot cu blindajul ei emoţional

şi deşi o iubeam

am început să cred altceva

despre femeie

pentru că uneori când tac doar eu

mi se reflectă din ea

toate întrebările şi chiar mă interesează

dacă este doar

cu blindaj emoţional

sau dacă este

femeia blindaj emoţional

...

n-am îndrăznit să caut

dacă lumina perforează ploaia

când ni se pare că

ne încălzeşte

însă câteodată parcă puteam

draga mea

să înaintăm pe verticală

...

de-aş putea să te alint

spunându-ţi

cumplit de iubito

poate te-ai uita o secundă

să vezi că între noi

se despică marea

cât marea inimă a pământului

iar dacă ne-am uita

cu alţi ochi la noi

de acolo de jos

din despicătura aia a pământului

precis o să semănăm cu

două idei de iubire ce stau

una spre alta pe linia orizontului

şi uite-aşa

se rezolvă şi problema

distanţei dintre noi

cumplit de iubita mea

___

sunt paznicul unui gând de femeie

pe care uneori pot să

o iubesc

de-o parte

a crezului ei că

fericirea nu-şi pierde timpul cu tine

dacă nu eşti pregătit

___

nu-i târziu să fim

neajutoraţi unul spre altul

să cerem voie pentru un

ultim sau un alt prim sărut

că oricum e copleşitor să

durezi atât de acum

iar eu să-ţi vorbesc

neajutorat despre tot ce

nu-i târziu în mine

...

femeia este cel mai bun exemplu

de trădare

a statutului de muritor

de aceea las-o fără regrete

să te ierte

...

ea mi-a fost

planul perfect spre fericire

şi nu aş schimba

nici măcar clipele în care

mă îndoiam de ce

nu era pentru mine

___

cuvintele n-au timpul lor

cuvintele sunt timpul nostru

de aceea

când te-am sărutat

când m-ai sărutat şi

când ne-am despărţit

am fost atemporali

de aceea

când mă pierd în ochii tăi

nu-mi cere să-ţi mai

întorc vreun sunet

pentru că înseamnă că

mi-am amintit şi

nu mai pot de bine că

eşti

realitatea şi

raritatea mea

...

nu s-a-ntâmplat nimic

din ce nu trebuia să iubesc la tine

iar acum

am tot timpul din lume să

simt cât eşti de a mea

...

aş fi putut să nu te înţeleg

dar n-aş fi putut

să nu mă îndrăgostesc

...

când plângi

cu litera şi cu ochii

rămân sau

rămânem nod

în mătania

întoarcerii spre noi înşine

...

poate era mai bine

să ne purtăm unul pe celălalt

cu vină cu dependenţă şi

cu incertitudine

pentru că atunci ne ajuta

să nu ştim care dintre noi

era victima şi călăul

poate dacă ne apăsa mai mult

coapsa încercării ne aveam şi astăzi

robi

dar niciodată nu te savuram

ca acum

sau poate nu-mi erau de ajuns

doar acele clipe fericite şi

a trebuit să-mi trăiesc vina

de-a mă teme că te pierd

să pot acum să te

retrăiesc absolut

...

ne-am întâlnit imprevizibil

ne-am iubit imprevizibil

iar acum ştiu doar că

te iubesc imprevizibil

...

îmi place să cred

că ea a venit să învăţ

să trebuia să pun

capăt iubirii

pentru că ea era de fapt

capătul ce-mi lipsea

...

nu se poate trece

dincolo de femeie

pentru că este limita

tropotului meu antagonic

şi-mi vine să o spun

cât pot de convingător

că dincolo de

Dumnezeu şi de femeie

n-o să mă duc niciodată