...
am simţit numai cât a vrut Dumnezeu
din aceasta în-trecere la tine
şi nu mai vad nimic vag
nici măcar atunci când
merg paralel cu dragostea
de dorul umbrei tale
şi nu-i reţinere ci menţinere
în nerăbdarea instinctului meu
de a ne împrospăta mirarea carnală
fără control spiritual
dar cu autocontrol infernal
...
fără lămurire
m-ai ajutat să trec
la murire de greşeli
de disperare
să te iubesc
de tot
...
te iubesc de parcă m-ai băgat în forjă
acolo unde
am încălzit marginile tresăririlor noastre
să se lipească
să fie un cerc incandescent
fără sfârşit
...
dacă am putea iubi fără dar-uri
de prea multe ori ar radia în noi
taina sau bucuria
de a nu fi la pământ
ci în limita unei invitaţii ancestrale
prin care am radia
orice şansă de a mai avea nevoie de altceva
în afară de a fi împreună
...
să nu ne scoatem la capăt
nici în ziua în care ar trebui să improvizăm
un distanţier pentru buze
pentru adevărul nostru
sau pentru re-trage-te mai repede
în mine iubito
chiar dacă sunt neputincios
între tine şi căldura sărutului
nesăturat
...
stau pe o nevoie nebună
care mă propulsează spre
orice are legătura cu tine
de parcă toată puterea se adună acolo unde
ne aşteptăm
cu spirit de sacrificiu
oricât de neajutoraţi
ne reţintim unul spre celalălt
să primim deodată iertare
sau înţelepciune
...
te vreau
să nu mă mai cunoască nimeni
aşa cum mă cunoşti
când mă liniştesc pe umărul tău
să te acopăr cu prăbuşiri fortificate
şi să nu mă înţelegi greşit
dar
când îţi doreşti ceva atât de mult
până la urmă devine al tău
de parcă nu există ceva mai valoros decat
acest acoperământ de femeie
unde vin întotdeauna
cu exaltări de pelerinaj
...
mi-ai dat cea mai importantă lecţie
despre dragoste
mi-ai arătat statornicia ei
şi în felul acesta m-am lămurit
de ce te-am întâlnit
însă îmi era prea la îndemână
să-ţi răspund din prima
şi
sincer nici acum nu-mi vine să cred
cum poţi
să faci constant acelaşi lucru dar să şi evoluezi
iar de acum
şi mai mult
mă voi gândi la Dumnezeu când simt cât te iubesc
la El
cel mai statornic în dragoste
la El
cel care constant ne iartă şi ne iubeşte
fără toane şi fiţe de moment
şi strig după tine să vezi ce bine
m-ai învăţat iubito să pot să mă uit
cât de interesant mergem în aceeaşi direcţie
dacă amândoi vedem dragostea
pe linia orizontului
...
mi se şterg gândurile
şi parcă sunt într-o stare de contemplaţie
absorbit total când te văd
poezia mea întrupată
minunea mea
în faţa căreia sunt una cu mirarea
creierului care parcă
nu cuplează realitatea
din moment ce ştie că logic e imposibil
să fii tu
chiar aici
dincoace de rugăciune
...
