miercuri, 22 decembrie 2010

...

se mai întâmplă să

te găsesc din zbor şi să-mi pară

că te doresc

vag şi te-aş îmbrăţişa până

să nu mai ştim dacă

urcăm sau coborâm

doar să putem să ne

simţim cândva până şi lipsa

recul spre nori

...

foarte aproape şi

foarte carnal

te rog sau

măcar fă-mă să mă închin

apoi aşteaptă-te

să vezi că nu-mi eşti

coincidenţă ci

minune

...

acum îmi vine să

te cerşesc

pentru că în contextul nostru

extraordinar

totul se poate transforma

în pasiuni extreme

fără nicio

falsă pudoare divină

...

e criminală încrederea noastră

nu de alta dar

seamănă cu începutul nostru

de dinainte să

scurtcircuităm sentimentul

că până la noi parcă

dragostea era moment

nu monument

...

pe capătul nostru de

fracţiune de secundă de iubire

sunt prea mulţi de

n-aş face nici măcar cu litere aurite

semnul infinitului

pentru că nu-i nimic atât de trist

încât să ajung să rotunjesc

semne despre noi

şi nici să-ţi ridic vreodată

plânsul să-ţi fie

bordură lirică


luni, 20 decembrie 2010

...

mâine dimineaţă aminteşte-ţi

că te iubesc şi-n condiţii de stres

chiar dacă astăzi

mi-ai fost grea armură

sau mistică vestă antiglonţ

sau ancestrală povară

sau orice altceva

dar mai presus de toate

aminteşte-ţi mâine dimineaţă

că eşti tot ce am mai înălţător

crede-mă că “aşa în general”

nu scriu dinspre tine

şi chiar dacă nu-ţi dai seama

tot dinspre tine

sunt şi eu pe aici

miercuri, 15 decembrie 2010

...

preferam să ne înghesuim

unul în altul

până am fi încăput

pe limba unui clopot care

după clipa noastră să

înceapă să tacă

dar

aşa eşti tu

parcă te superi dacă-ţi cer

să ne înghesuim

în alte taine

care oricum ni se întâmplă

...

să nu-ţi fie dor

să ne certăm

mai bine

să-ţi fie dor

să ne cercetăm

...

câteodată

şi dacă ne-am

împărţi unul la altul

n-ar putea fi mai bine

...

în acele zile

ea era doar a mea

pentru simplul fapt

că ea doar a mea

era frumoasă şi pesimistă

dar până la urmă

a rămas şi mai a mea

exact ca în acele zile

pesimist de frumoasă

marți, 14 decembrie 2010

...

ştiu că pot să-ţi greşesc

dar mă rog să-ţi fiu şi atunci drag

pentru că eu

şi dacă-ţi greşesc

din moment ce e vorba despre tine

măcar

greşesc cu pasiune

...

pe aici pe lângă noi

îngheaţă lumea cu tot cu suflet

pentru că le lipseşte elementarul

te iubesc

şi dacă tot am adus vorba

parcă te văd că în clipa asta ai încerca

să te păzeşti cu mine

măcar pentru că de fiecare dată

printre ultimele cuvinte

încerc să-ţi spun în grabă

cât te simt

poate tocmai să-ţi privesc

adevărata măsură

mai ales că

pe aici pe lângă noi

îngheaţă lumea cu tot cu suflet

joi, 9 decembrie 2010

...

încă nu realizez cât eşti de a mea

tocmai pentru că n-am

citit

codul de bariere din mine

...

mai bine iraţional

decât lă-muritor

să ne ţinem unul altuia urma

iar dacă tot suntem aici

mai bine ne-am iubi

pe cont propriu

fără asemănare

fără iniţial

fără iniţiere

dar mereu

...

noi nu ne atingem

şi totuşi nu ne pierdem

pentru că am văzut probabil

cât pierdem dacă ne atingem

prin cuvânt

de aceea te iubesc încă

mai ceva ca într-o răzvrătire

şi mai ceva ca într-o altă frustrare

că noi nu ne atingem

nici măcar pleoapa pe dinăuntru

nici măcar pieptul

nici măcar pentru

o respiraţie în plus

şi totuşi parcă toată viaţa

ne-am aruncat unul spre altul

cu tot cu intenţie

cu tot cu atingeri

încât acum mi-ar fi de ajuns să te simt

încleştată între degetele mele

iar eu să nu fac altceva decât să

iert şi să renasc pentru re-atingeri

marți, 7 decembrie 2010

...

parca ai strâns toate bucăţile din mine

şi le-ai dus la piept

iar de acolo

să nu-şi dea nimeni seama

dacă eram eu sau nasturele tău desfăcut

am avut cea mai copleşitoare

reîmpăcare cu ideea

că pot şi eu să fiu al cuiva.

şi m-ai blocat undeva între

mine şi locul nasturelui tău de la piept

că nu mai ştiam dacă

e ruşinos sau măgulitor

să nu-mi găsesc cuvintele

din moment ce este destul

că m-ai găsit

că te-am găsit

că ne-am găsit

aproape disperat de întinşi în faţa

lamei cuvântului

...

între enorm şi concluzie

n-am limită să găsesc ceva

suficient să-ţi fiu vis

de aceea uneori parcă te primesc

să-mi fii gust pentru

imprudenţa cerului de-a se

lipi uneori de noi

joi, 2 decembrie 2010

...


...

undeva pe aici pe lângă tine

am început să mângâi

fericirea între coarne

şi chiar dacă uneori nu pot

să le unesc încerc măcar să

le duc ameninţător spre priză

să-ţi amintească de noi

şi dacă într-o zi m-aş putea obişnui cu tine