joi, 10 octombrie 2013

...




indiferent de temeri
mă arunc zilnic
în pelerinajul acesta spre femeie
spre această rafală de armă divină
de parcă îmi trebuie neapărat
să găsesc ce poate fi mai izbitor
în poziţia de drepţi
chiar şi atunci când
haotic în dragoste
ripostez cu tot ce am putut găsi
mai sublim în tine

...
-mi o rădăcină şi spune-mi
nu a fost aşa greu să
blochez în tine un fel de remuşcare
sau dragoste
a fost doar vina mea
şi chiar nu am făcut-o intenţionat
dar în situaţia asta
pot să fiu multă vreme în preajma ta
cu aceeaşi teamă de parcă
nu pot să fiu multă vreme în preajma ta
şi totuşi dacă altul
un alt cuvânt
nu mai este pentru tine în afară de
te iubesc
nu mă trimite
atâta timp cât totul se reduce la mărturisire
şi dacă totuşi cu îngrijorare
eu te las
pe bune te las
să nu te mai consumi atâta
că ştiu cât e de greu
să te ţii de mine
cu rănile
răbdările sau ne-răbdările
deschise

...
m-ai întrebat dacă aşa va fi toată viaţa
iar în acel moment ţi-am luat obrajii în mâini
şi am început să te sărut
de parcă era totul în firescul respiraţiei
de parcă asta aş fi făcut toată viaţa
iar apoi
mi-a venit şi răspunsul:
ai închis ochii iubito?

...