miercuri, 22 septembrie 2010

...

parcă uneori nu fac

decât să-mi caut

locul pe pământ

şi caut locul de unde

se văd cel mai bine

sânii şi îngerii

...

doar te-am iubit

şi-mi eşti doar dor

de aceea mă mulţumesc

doar cu tine

doar o viaţă cât sufletul

şi pentru că astăzi

doar mă pierd când îmi vii

doar lângă mine

îţi amintesc iubito că

urma aceasta eşti doar tu

şi-mi eşti de-ajuns

să s-a luminat lumea

deşi doar te-am iubit

...

de-acum m-am învins

şi parcă pleci să nu

să nu îmbătrânesc

pentru că numai când

mă aştept la tine

parcă încep să văd

că nu pot să nu

să nu te iubesc

...

eu nu mai sper de mult

pentru că ceea ce-mi doresc

mi se întâmplă

de aceea era de aşteptat să vii

pentru când totul îmi arată că

cineva acolo sus ne iubeşte

...

ne-supusa mea literă

mi te ascunde în câte-o noapte

pentru că în absenţă

dai gust nobil de femeie

puseelor feciorelnice

din alergarea poemului

ce-mi adulmecă

re-pornirea spre gândul tău

...

trecutul e înălţător dacă

e vorba despre tine

de aceea când îmi spun

despre tine la trecut

înseamnă că te am

cumplit şi fascinant

...

cumva

să pot să te port şi să te suport

ca pe-un parfum

să mă bucur

că nu te pot uita

că altfel ar trebui

să te reinventez

______

acum când te iubesc fără întoarcere

mă tem numai de Dumnezeu

dar parcă nu-i o constantă

ci mii de iubiri care pulsează

în mine prin tine

am spatele gol

uneori să mi te faci brâu

de parcă n-ar trebui să văd

ce diplomat mi s-au aşezat

rugăciunile în rastel

să mi te aducă

să fim şi trecut şi înlănţuire

doar dragostea-ţi permite

oricâte greşeli

pentru că acolo unde eşti

tu sau eu

se cicatrizează timpul şi sufletul

în torţa cu spovedanie

de fapt dăm din nostalgie

ceasurile în urmă cu o oră

pentru că aşa suntem noi

nu ne mulţumim să iubim

numai la prezent

mi-ai crescut atâtea locuri de iubire

încât mi-ai fost dubla măsură

pentru ce nu vreau

să gândesc despre cât de

riscant este să te controlezi în

dragoste dincolo de ziua de azi

doar de azi

şi n-o să putem vreodată răbda

atâta durere

cât putem iubi

fără să învăţăm nimic

verdictul e corect

ai fost adâncitura din dor

şi-mi fluturi încă

spaima că nu înţeleg

câtă răbdare stă printre

noi goi

când pot să strig că

te vreau la fel deşi

încă te am

nu înseamnă că eu m-am schimbat

şi nici că

focul este preludiul pentru fum

ci înseamnă pur şi simplu

că abia acum îmi eşti

adevărata concluzie

___

cândva erai singura

mea posibilitate să ies

din rană

deşi să fiu lângă tine

mi-am coborât singur picioarele

să mă-ncălzesc

şi-am început să te simt

atât de a mea încât

la un moment dat n-am mai ştiut

care dintre noi este celălalt

şi care dintre noi este rană

dar nici asta

nu contează dacă eşti în mine

rana deschisă

buzele obosesc pe cuvânt

uneori când iubeşti

prea mult pe jumătate

şi pe cuvânt că te-am iubit

de când am văzut prin tine

ca printr-un telescop imens

ce aproape suntem

noi doi

în acel atunci eram poate

ciorna sfârşitului sau

miracolul sfâşierii

şi totuşi îţi mulţumesc ţie şi cerului

că eşti pentru mine

acest atunci

dacă stai lângă mine

n-o să-ţi dai seama

cât pot să iubesc

de aceea

pustieşte şi depărtează

sau citeşte-ne amarul

dinăuntrul globului

tău ocular

să vin şi să nu vin

la tine ca risipa

mi-ai fost împlinire

mi-ai fost rău sau râu

dar mai presus

mi-ai fost

mult mai puţin decât

îmi eşti azi de iubită

ăsta-i semnul infinitului

ăsta-i tributul nostru

iar eu

o să-mi pietrific de azi

sărutul pentru că

ţi-am depăşit stadiul

de instinct cum îmi erai

în ziua când

dacă mă întindeam spre tine

se calcinau până şi

spasmele împărăţiei cerurilor

de îngrijorare că

dragostea noastră părea

deraiată de pe

calea cea dreaptă

joi, 9 septembrie 2010

...

mi s-a spus că

dacă-şi divide eva interioară

omul nu-şi realizează sinele

şi se deszideşte din numele său

de aceea

chiar dacă te rupi uneori în mine

încearcă măcar

în loc de concluzie

să-mi aminteşti ce

reconfortant nu ne desparte

păcatul

ieri ai plecat din mine

doar cât să-mi schimbi

timpul verbului

dar n-am apucat să sufăr

pentru că aveam deja

o dezamăgire de când

mi se stricase stiloul

___

încearcă draga mea

să-mi rămâi toată viaţa

supremul gest de clemenţă

pe care l-a făcut

universul în ceea ce mă priveşte

...

nu încerca să te schimbi

pentru că automat

te-ai schimba şi-n mine

şi te-ai face

şi mai eu

iar atunci am iubi

şi mai nefiresc

şi totul dintre noi

s-ar reduce la

etape arse

...

ţine-mi dragostea în echilibru

să vezi cum mă dă peste cap

dacă-mi arăţi mai des

cât de fragil stăm

că iubirea noastră

are ceva magic din moment ce

oricând mă împiedic

fac ce fac dar cad

numai spre tine

...

nu mi-ai arătat încă

dacă pot să te aştept

dezarmat

lângă compromis

...

ce faci crezul meu de femeie

cu atâta poezie

ce faci cu

subtila noastră reancorare

___

şi înăuntrul meu

a crescut femeia

ca un superb de agresiv

animal de pradă

pentru care

lupt în fiecare zi cu mine

să mi-l asum

...

eşti pentru mine orice motiv

să pot să învăţ

să mă uit la mine

din toate unghiurile

în timpul în care

mă rotesc în jurul meu

___

de fapt senzaţia de dor

este atunci când

am ceva important

să-mi spun despre tine

dacă atunci când iubeşti

vezi doar ce vrei şi

crezi doar ce simţi

înseamnă că

aia-i realitatea

să te întâlnesc

nu-i o scuză pentru singurătate

să te iubesc

nu-i o scuză pentru păcat

să te am

mă scuză pentru tot ce nu sunt

parcă uneori

nu putem iubi

cu înţelepciunea

sfârşitului

____

după ce am atins femeia

am început să am răspunsuri

dar

n-a fost vina mea

să-mi dau seama că este

ea cu e mare

o recunosc o singură dată

sunt insuportabil

pentru că nici atunci

când vreau să fiu singur

nu pot să nu mă gândesc la tine

şi cu toate astea

îmi vine uneori

să te testez în

insuportabilitatea singurătăţii

când o să mă vezi fericit

te rog mamă

cumpără-mi

o pereche de mănuşi

să-mi amintesc

şi să pot să cad în genunchi

pentru că au fost deja

zile în care parcă

nu mă simţeam vrednic

să o ating

dragostea nu-i

înspăimântătoare

după ce te acomodezi

cu ideea că de acum înainte

ai în tine

sufletul cu două feţe

de când te ştiu

a crescut în mine

un hău imens


doar o singură dată te-am strigat

iubito

iar de atunci îmi aud ecoul

şi te aud şi tot cobori

în mine

iubito

şi când mă lovesc de tine

în hăul unde te-ai făcut ecou

îmi iese altă poezie

cu femeia este

ca şi atunci când

îţi curge sânge din deget

şi nu simţi dar te sperie

că vezi urme de sânge


ei bine

exact aşa e şi cu femeia

te linişteşti abia când

îţi dai seama că de fapt

ea lasă urme prin tine

aş minţi dacă

ţi-aş spune că te-am visat

pentru că realitatea

bate cu mult peste

cele mai îndrăzneţe dorinţe

...

e prea de tot ce mi se-ntâmplă

şi prea des

mi se pare că eşti pentru mine

femeia reflex

şi spun asta pentru că

prea des şi prea de tot

mă raportez la tine

şi mă gândesc ce-ai spune

tu reflexul meu spre prea-bine

...

totul se reduce la dragoste

şi pentru fiecare

dragostea se reduce la noi

iar dragostea noastră

se reduce la tine

şi uite-aşa am argumentul să

re-duc la tine

___

e revoltător dar

fiecare tânjim păcatul

însă

şi mai bulversant este

să vezi că

asta-i o formă de iubire

că poţi să te întorci

cu smerenie

ca şi atunci când

te simţi pregătit

să te uiţi

în proprii ochi

tânjesc după tine cum

tânjesc după păcat

pentru că într-o zi

am văzut cum este

să te târăşti de dor

doar pentru a putea avea

termen de comparaţie

în ziua când pot

să te simt

mai reală ca

păcatul

...

nu cred că poţi

să te obişnuieşti vreodată să iubeşti

că-i prea multă uimire

şi totuşi

testul îndrăgostiţilor este noaptea

când nu tresari în somn dacă

te mângâie sau te sărută

iar aici nu-i vorba de

poezie sau rutină

este doar testul îndrăgostiţilor

inconştienţi


joi, 2 septembrie 2010

...


închipuie-ţi că n-ar fi

nicio minune

în povestea noastră

dar ai grijă că o să te sperie

şi o să ai impresia că

ceva îţi taie parcă respiraţia

şi o să ţi se pară că

ţi se scurtcircuitează gândul

tu reflexul meu tăcut

fără pauze

să te am

că şi în cea mai singură clipă

de-a mea

mă clipeşti

te clipesc

la început

hăituiam amănuntele

hăituiam dragostea

hăituiam simplitatea

acum

când te iubesc cu adevărat

îmi vine

să o iau de la capăt

parcă

_____

când dorm la amiază

parcă am trăit mai mult

pentru că somnul la amiază

divide ziua

şi mă face să mă simt

a doua oară în zi

fără păcat şi pregătit

s-o iau de la capăt

şi uite-aşa am reuşit

să găsesc

două asemănări între

femeie şi somnul de amiază

parcă în prezenţa ta

pot să văd şi să miros

cum se triază pasiunea

dar nu înţeleg

ce-o să se aleagă de noi

după ce ne uităm

ce bine ne stă

prin toate aceste sedimente

pasionale

copilului ar trebui

să i se inducă de mic

asocierea că femeia

trebuie comparată cu

starea de sărbătoare

a aburilor de pâine

să dea Dumnezeu

să-mi fii pentru tot

restul zilelor

ireparabilă capcană de iubire

pentru că

în irepetabilul lanţ de slăbiciuni

al unuia pentru celălalt

ne aşteaptă cuvântul

ca dragostea de mamă

cred că infinitul

s-a inventat pentru tine

nu de alta dar de prea mult timp

am tras linie

şi am început să adun

ce eşti pentru mine

_____

să ne ţinem pro-porţia de iubire

şi când n-o să ne mai oprim

să ne îmblânzim

să nu te pândească

neîmblânzita mea

certitudinea că

ceea ce ni s-a întâmplat

seamănă cu revolta

ci mai degrabă

ne-am fost

pro-porţia de durere

cred că ea este femeia

care face lumina să tacă

nu spun că nu mi-e dragă

dar când strig parcă ea

mi se face ecou

...

să ne întoarcem cu spatele

şi după zece paşi să ne răsucim

şi să încremenim

că stăm la zece paşi distanţă

de despărţirea noastră

să ne vedem complet goi

de păcate

iar apoi

după ce ne obişnuim unul cu celălalt

ar fi interesant

să vedem cine trage primul

cortina poeziei

eu ca un adam

te aveam

eva-nescento

apropie-te că-n literă

stă ca un înger tot

contextul ce n-ar putea aştepta

vreodată între noi


...

din când în când

visul trebuie aruncat din pernă

să se transforme

în femeie


...

în turbulenţa noastră

trebuie să creşti doza

ca să obţii acelaşi efect

de re-întâlnire


cen-tri-fuga

astăzi nu te ating
astăzi mă învelesc
şi-n
cu-vântul tău
şi ustură
şi tot nu te pot atinge astăzi
şi mă chinuie
că parcă nici degetele nu mi se ating
să-mi fac cruce
şi parcă astăzi îmi vine să-ţi strig că
nu mă atinge
cu-vântul
şi doare şi ştiu că te doare şi mai tare
astăzi când nu ne atingem
cu-vântul
şi tot nu înţeleg
tu cum suporţi
să învelesc cu-vântul
şi astăzi parcă icoanele nu mă sărută
pentru că-i ziua în care
nu ne-am atins
şi astăzi parcă tot cu-vântul
ne-am pedepsit să nu ne înţelegem
să tremurăm şi să
ne repetăm şi să strigăm astăzi
unul după altul
şi să doară şi să nu ne auzim
astăzi când nu te ating
şi de astăzi
să ne repetăm
cu bucurie
cu-vântul
că am putut trece
ca prin bocet
prin ziua de astăzi