luni, 1 noiembrie 2010

...

razele tale involuntare

sunt infernalul meu răspuns

prin coroana aceasta carnală

în care să mă uiţi uneori

altfel

...

pot să mă împiedic

de tine ca de-un arsenal

de dorinţe

şi poate-i mai bine aşa

să nu mi te cedez

şi să nu folosesc vreodată despre tine

vreun

măcar atât

...

de ce nu m-ai întrebat

ce-aş fi să încap în

oglinda ochilor tăi

să vezi cum te găsesc

să te iubesc

şi atunci când aşteptarea

ne este critică

___

poate nici eu nu ştiu

de ce şi

ce

scriu despre tine

dar sunt ferm convins

că e adevărat

şi că meriţi

să ştii că niciodată n-aş putea

să te reduc doar la

stadiul de întâmplare fericită

...

n-am venit să-mi fii

avalanşă de iubire

ci simplă şi liniştită

ninsoare din înalt

...

nu-i greu să iubeşti

nu-i greu să fii iubit

dar e greu să te gândeşti

la iubire cu tot cu

eternitatea ei

de aceea

pot să stau în faţa ta

şi să mă uit fix în ochii tăi

pentru că

n-am nimic de pierdut

___

încă nu m-am obişnuit cu tine

dar ştiu cât te-am iubit

şi nici nu pot să cred că

încă

nu m-am obişnuit cât te iubesc

...

se făcea că

aveai atâta putere-n ochi

încât mi-am dat seama că eram

mai liber ca oricând

apoi

a început să doară

cât putea să evadeze

litera din mine

şi cât putea să nu ne mai semene

___

eşti singura mea dependenţă

în rest

tot ce trăiesc poate fi

confuz sau uşor

...

m-ai ameţit

mă ai

mai ceva ca ecoul

iar acum

că am cuvântul

grilaj în dreptul mâinilor şi picioarelor

ştiu sigur că viaţa are sens

că am de ce să mă ţin

că am de ce să te ţin şi

am pe ce să mă duc

...

n-aş fi avut de ce

să nu mi te doresc

iar apoi mi-a venit

realitatea la raport

pentru că

n-aş fi avut de ce

să nu văd în tine

că uneori chiar şi ce-i divin

vine la raport

în faţa noastră de muritori

...

mi-eşti aproape

mi-eşti de-ajuns

mi-eşti schimb cu lumină

mi-eşti spaima completă că

într-o zi m-aş putea cunoaşte

doar din ce-mi-eşti

...

îmi trebuie din tine

doar ce-i împlinit

şi dacă o să apuci

să simţi că m-am împlinit în tine

nu-mi trebuie

împlinire mai mare

...

apropo

apropie-te ca şi când

ai citi o rugăciune

şi ia-ţi acum

sărutul şi din poezia asta

...

vreau să mă simţi

vinovat de reîntoarcere

pentru că adevărul este

şi-n vină şi-n mine

atâta cât pot să-ţi

spun cât te iubesc

de provizoriu şi

de nevinovat

de plin

de viaţă

de vieţi şi

de-ve-nim

___

când nu mai ştiu dacă

te văd sau te simt

este perfect

că atunci

nu mai ştiu dacă sunt

fericit sau poezie

mi-e pământul martor că

am sărutat cerul

că de-ar fi invers

s-ar putea înţelege că

m-am apropiat de tine

fără gând dumnezeiesc

este extrem de reconfortant

să ştiu că nu greşesc în dragoste

pentru că n-am cum să greşesc

din moment ce dragostea

n-are reguli

aşa că într-o zi

poate o să stau să mă gândesc

dacă te-am iubit

cu i-regularităţi

sau cu

ne-reguli

___

nu prea ştiu să-ţi povestesc

despre mine pentru că eu parcă nu exist

în raport cu măgulitorul noi

şi chiar dacă ai vedea în mine

cum te sorb ca pe-o rană

poate şi atunci ne-ai para

povestea şi prezentul

cu îndoiala că asta-i literatură

aici e vorba des-pre

des-pietrirea ta prin cuvânt

des-pre des-tula noastră întâmpinare

a poeziei des-cuamată parcă

de cer pentru a ne des-coperi

brusc mai des-prinşi de orice alte dis-sperări

tu ştii acum să taci

eu ştiu acum tehnicile afective ale cuvântului

iar dacă ne-am sincroniza

nu-i aşa că s-ar naşte cel mai

ascurzitor manifest pentru iubire?

te rog dă mai încet

cu pământ peste poezie

şi o să vezi că o să înceapă să ningă

din tavanul crem

cu întrebări despre noi

tot ce spui poate fi folosit

în poezie

şi

tot ce spui poate fi folosit

împotriva acestui sfârşit de anotimp

de aceea şi dacă nu-mi spui despre noi

tot o să te găsesc soluţie

hai dă apă la moară

şi fă-mi praf cuvântul

apoi dă-mi apă de ochi

să fac un amestec

să ne fie de leac

n-are cum să fie atât de simplu

că ne iubim şi gata

nu de alta dar

strigătul şi rugăciunea nu-s

pentru-mblânzire

pot să neg că-i ceva tulbure

în viaţa mea

atâta timp cât mai este loc de

răvaşe sub îngeri

şi-n blindajul tău femeie

du-te şi dă de veste trădătorilor

că am plecat

să te visez

___

îmi place să cred că

ne-am calibrat sentimentele

adică tragem unul spre celălalt

cu dragoste

de mare calibru

...

femeia este şi are darul

să se lipească de tine

şi la propriu şi la figurat

doar că uneori

n-avem destui ochi

să înţelegem

câte ne lipeşte şi

cât ne poate lipsi

...

zidul meu de sprijin

cu ochi şi tandreţe

zi-mi cum ne-am găsit

să-i contrazic pe toţi

cei care cred

că poezia-i de fapt

în fiecare dintre noi

...

aş putea trăi chiar şi fără oase

şi să ajung mai departe

decât şi-ar putea imagina cuvântul

pentru că atunci când ştiu

că eşti bine

parcă mi te faci armură

să înving

timpul şi rugăciunea

...

întâi

te întreb dacă dragostea se

aplatizează în timp.

indiferent de răspuns îţi

spun că dacă

dragostea îşi pierde în timp

din intensitate şi dispare

înseamnă că aia

n-a fost dragoste de la început.

apoi

îmi aduc aminte că

odată erai în stare să

juri că mă iubeşti


şi uite-aşa

am demonstraţia logică:

încă mă iubeşti

___

tu nu ai voie să te simţi nedorită

nici măcar în acele zile când

nu-ţi vorbesc

pentru că de fapt

abia acum pot să-ţi arăt cu adevărat

cât îmi eşti de re-găsită printre litere

ba mai mult doar tu mă cunoşti

ba mai mult doar eu te cunosc

de aceea

tu nu ai voie să te simţi nedorită

chiar şi pentru simplul motiv

că tu m-ai învăţat să iubesc

frumoasa mea

...

acum e rândul tău să

mă crezi că te iubesc

iar acum e rândul meu

să nu ştiu cum să mă

îngrozesc de ideea

că nicio clipă nu-mi lipseşti

din moment ce te port

în mine ca pe-o

alternativă de suflet

...

văd în tine ţintă şi ţintuire

şi prea îmi vii

şi-mi eşti părere

de-aceea te încord doar

spre mine

să-mi miroase viaţa

a ochi de femeie

...

la ce mi-aş simţi

braţele dacă n-ar fi-nvăţat

despre tine


de aceea de fiecare dată

când mă dor sau

îmi amorţesc ştiu

că-i semnalul de alarmă

că am parcurs dus-întors

intoleranţa suspinului din care

am crescut

ca două ramificaţii în aşa fel încât

la cea mai mică adiere

să ne încolăcim

să ne re-simţim

cu braţe şi

în braţe

cu tot dragul