joi, 29 noiembrie 2012

...



fă-mi loc chiar şi la întâmplare
dar întâmplarea aceasta să fie
undeva peste tine
ca un schimb cu haine de nuntă
sau ca un fluture cu pete să mă
uit la tine cu durerea
irisului care încearcă dragostea
pe filamentul acesta al nostru
fixat între haos şi o vorbă cu părinţii

...
coboară femeie în acest mereu
al meu şi şopteşte-mi
umbreşte-mi rotirea aceasta
apăsată de nerostirea
acestui câteodată
acestui eu
cerşetor la fântâna eroticului tău nedeclarat

...
ai  prea multe semne în mine
am prea multe opriri
ai prea multă lumină în mine
am o pădure de iubiri pentru tine
şi poţi să vezi şi tu
cum creşte în noi infinitul
ca o lună plină

...
dacă am fi o oglindă sigur
am fi crăpat deja
că totul e prea limpede
în această prindere
şi cuprindere în mii de
bucăţi de bucurie

... 
am  crezut multă vreme că
într-un simplu fir de păr poate să încapă
un scâncet de-al unuia dintre noi
însă acum realizez
că aroma spasmelor şi suspinelor
nu este în cădere
ci în retina sfinţilor care
disting etapele dragostei noastre
pe culori

...
alunecă a început
adulmecă-mă a promisiune
până simt că ies raze din buzele noastre
nesătule de fuga aceasta
de neşters de pe pământ

...