joi, 29 noiembrie 2012

...



fă-mi loc chiar şi la întâmplare
dar întâmplarea aceasta să fie
undeva peste tine
ca un schimb cu haine de nuntă
sau ca un fluture cu pete să mă
uit la tine cu durerea
irisului care încearcă dragostea
pe filamentul acesta al nostru
fixat între haos şi o vorbă cu părinţii

...
coboară femeie în acest mereu
al meu şi şopteşte-mi
umbreşte-mi rotirea aceasta
apăsată de nerostirea
acestui câteodată
acestui eu
cerşetor la fântâna eroticului tău nedeclarat

...
ai  prea multe semne în mine
am prea multe opriri
ai prea multă lumină în mine
am o pădure de iubiri pentru tine
şi poţi să vezi şi tu
cum creşte în noi infinitul
ca o lună plină

...
dacă am fi o oglindă sigur
am fi crăpat deja
că totul e prea limpede
în această prindere
şi cuprindere în mii de
bucăţi de bucurie

... 
am  crezut multă vreme că
într-un simplu fir de păr poate să încapă
un scâncet de-al unuia dintre noi
însă acum realizez
că aroma spasmelor şi suspinelor
nu este în cădere
ci în retina sfinţilor care
disting etapele dragostei noastre
pe culori

...
alunecă a început
adulmecă-mă a promisiune
până simt că ies raze din buzele noastre
nesătule de fuga aceasta
de neşters de pe pământ

...

miercuri, 28 noiembrie 2012

...

mă pun repede să te aştept 
să ne întâlnim enorm pe buze 
această pistă de alergare pentru emoţie 
să îţi dau chiar acum ce simt
ca pe-un îndemn de nerefuzat
cu argument de
aşteaptă-mă repede
cu tot cu pasiune
şi la categoria dragoste ştafetă 

...

oricât mă întorc la tine
parcă tot neatinsă îmi rămâi
şi nu mă satur
şi mi-e milă de cuvântul care
nu te poate ajunge
neatinsa mea
regăsită
din totdeauna spre întotdeauna

...
în rest nu mă risipesc pentru tine
femeie
eu şlefuitorul de cuvinte în lanţ
spre tine să respir să-mi fii scorbură
şi scut pentru moftul meu de-a te înţelege

...

pune-mi la loc păcatele
şi convinge-mă că-s mâinile noastre
trecute prin aripi cu spini la vedere

...
sunt doar un om care te iubeşte
iar tu eşti trăire şi tresărire
de poveste cu miros de mir
că în amorţirea asta pustie din mine
doar pe tine te pot întreba
dacă frigul e crem sau
dacă de prea mult te chem

...

poemul nostru nu-i trucaj
noi suntem imposibil de iubiţi
un fel de închipuire pentru cei care
ţipă că nu-i răcoreşte lumina
şi cuvântul
... 

să nu tresari iubito
dacă ţi se închină rând pe rând
stropii din cer şi lava din mine
că numai la tine poate ateriza
în forţă şi Dumnezeu şi omul
...
de la tine încoace
eu nu sunt umbră ci mirare
că oriunde m-aş găsi
te-am găsit
...

marți, 27 noiembrie 2012

...



lasă-ţi obrazul în mâna mea dreaptă
iar în stanga pune-mi un pumn de ninsoare
apoi rămâi
şi tot rămâi
că numai aşa pot să înţeleg dacă
cerul îmi lasă pe degete lacrimă
sau mi te lasă
poezie

dacă nu te întâlneam
poate nu mi-aş fi dat seama
că omul poate fi uriaş
chiar gigant
şi să stea la taclale cu îngerii
despre dragoste

incredibil că în fracţiunea asta de gând
a universului
am găsit timpul şi femeia
care să mă facă să mă simt etern

nu poţi uita
nicio clipă cât te iubesc
imaginează-ţi cât de norocos
se poate simţi Dumnezeu că
vede în fiecare zi ce iese din
întâlnirea noastră

..
îndur dragostea ca şi pe-o arsură
să nu mi se lenevească sufletul

....
mulţumesc pentru tot ce-mi oferi
dar diferenţa dintre noi este doar
că stăm faţă în faţă
cu aceleaşi emoţii


...



am intrat
în dragoste fără speranţă
ca într-un duel
dar la un moment dat te-ai întors cu spatele
şi cred că mi-au trebuit exact zece paşi
să ajung să re-trag în piept
parfumul tău
şi tare ciudat a decurs tot că
parcă nu mai suntem în duel ci într-o
îmbrăţişare
de alarmă

p.s. lăsaţi orice speranţă cei care intraţi în dragoste

luni, 26 noiembrie 2012

...



nici eu nu ştiu cât este de bine
să mă iubeşti şi cred că de aceea
cert cuvântul să semene cu tine
mângâi litera să îţi simt mirosul
să mă opreşti
să nu realizez cât mă iubeşti

...
când nu mai încerc să nu-mi fie
dor de tine îmi răsucesc degetele
să doară tot ce nu-mi pot descrie

...
pleacă spre tine tot ce-mi mai pot salva
din colecţia aceasta de dragoste
că am devenit de dragul tău iubito
colecţionar de aripi de arhangheli
dar nu le cer
dar iubesc
şi te primesc din această teribilă îndrăzneală
de-a te cerceta până dincolo de
captura mea de război cu aripi

...
abia acum ai înţeles Doamne
că trebuie să ne ţii de mână
în această epuizare de respiraţie
că într-adevăr te simt deplin atunci când
draga de ea mi se aşează pe pleoape
cu tot cu sărut

...
doar lângă tine pot să deschid
cu o singură mână
imaginaţia îngerilor
pentru că doar lângă tine
îmi pot asculta viaţa
cu tot cu suspin

...
mi-ai arătat deja de prea multe ori
că fericirea are
imaginaţia mai mare decât noi

...
numai în tine am
încredere că îmi poţi da
poezie intravenos
că numai tu poţi să îmi lipseşti
când mi-e frică să nu uiţi că
întotdeauna se macină ceva sublim
pentru noi haiducii poveştilor
din dragoste

...
în acest prea mult bine de femeie
oare mă aud cum strig
să nu mă laşi vreodată?

...
aş cita un sfânt care a aflat că
sudoarea frunţii este de fapt
sângele nostru transparent
dar tu m-ai văzut că
după tine sângerez şi dacă îmi stai
goală pe suflet

...
ai avut o idee genială
să îmi arăţi că se poate sta în
genunchi pe scaun
de aceea data viitoare când faci asta
involuntar
ia-mă de mână să ne înălţăm împreună

...
eu nu pot obosi lângă tine
femeie sau miros de lapte
pentru că şi în ziua în care
nu m-ai putea iubi
dacă am să mai pot să
mă uit în ochii tăi
mă vei vrea înapoi măcar pe jumătate
pentru că în oboseală sau dragoste
raţiunea nu mai are sens
înafara sensului nostru alăptat
din sfârc de şoaptă

...
de fiecare dată când
te sorb din priviri am impresia că
nu te-am văzut suficient
de aici cred iubito că-i
senzaţia asta că ne trăim insuficient

...
nu prea avem timp
hai să ne iubim
repede
că parcă aud că vine cineva
să ne binecuvânteze

...
daca tot nu mai avem secrete
acum
e rândul tău Doamne să îmi spui despre ea

...
eşti cel mai bun argument
că Dumnezeu nu e contabil
că prea ne-am nelimitat iubito unul de altul
totuşi
în delimitarea aceasta de neiertat
nici nu ştii iubito câte mai am de învăţat
să spun despre noi ce mi-ai arătat
că parcă numai pentru noi
şi numai pentru zilele în care iubim cu şi fără păcat
Dumnezeu nu este contabil

...
don quijote!
chiar dacă n-o să mă crezi
îţi pot spune şi răspicat că
pentru o secundă pe sânul ei
mi-am transformat viaţa
dintr-o consolare în viteză
într-un spasmatic proces de rezistenţă sentimentală

...
nu aş fi crezut că pot avea răbdare să iubesc
să ajung să fiu ca un degustător
de tine nobila mea
confruntare terestră cu cerul
şi apropo
dacă tot am primit atâta răbdare să te iubesc
nu mă supăr dacă într-o zi
o să-ţi aminteşti de mine
că sunt
iubitul tău aşteptător

...
a început ziua noastră
tornadă m-aş face şi surâs de-al tău
să nu mai putem ajunge la capătul
acestei imense iubiri intense

...

vineri, 23 noiembrie 2012

...


să iubim simplu dar nu simplist
dar să ştii dragostea mea că
ar trebui să facem ceva să
ne sărutam mai des cu sufletul

...
uită-te în oglindă să vezi că
eşti dimineaţa tuturor temerilor mele
şi înainte să ieşi din casă
aminteşte-ţi că tare îmi place cum
îţi stă cu gândul la mine

...
dacă la ceas de rugăciune şi de sărut
stăm cu ochii închişi
poate nu ar mai trebui să visăm
că arma noastră nu este
ce ni se poate întâmpla
ci să ştim ce ni se întâmplă
la ceas de sărut şi rugăciune

...
nu întârzia să ne iubim
de fapt
şi dacă întârzii în dragoste
oricum timpul nu arată cât ne-a ramas,
ne arată cât ne-am rămas de îndrăgostiţi până acum

miercuri, 21 noiembrie 2012

...



ştiu să astept
să te aştep
să îndrept
sau să mă îndrept
spre genunchiul tău dureros
ca un vârf de trăire să-ţi fiu
de ajuns când realizezi ce înseamnă
întotdeauna şi de restul iubire

...
nu cred că există accidente în dragoste
este destul să te gândeşti că te răstorni
peste ultima ta şansă de fericire

...
pentru ce am ajuns să trăiesc
pentru că nu am îndrăznit
nici măcar să îmi doresc ce mi se întâmplă acum

mă înţelegi tu

...
ce ciudate mişcări are
acest fior al pasului tău
care îmi porneşte din călcâi spre ochi
parcă ar fi iubire
citită în oglindă
sunt gata pentru tine
să pot să mă laud că
până şi dragostea mi-a făcut bătături


marți, 20 noiembrie 2012

...



parcă atunci când
n-am îndrăznit să te iubesc
te-am ajuns sau te-am adus cu adevărat
atunci când nu mai erau alte cuvinte
am luat numele tău şi am avut forţa
să îl sting de noi
dar numai de când mi te-ai întâmplat
am apucat să trăiesc

...
în ziua în care mi-aş pierde
interesul pentru tine
chiar nu aş mai avea rost
ar fi ziua în care ar începe
să mă doară pământul.
fereşte-mă Doamne de ceea ce
nu au cuvintele să-mi spună despre femeie!

...
ţi-ai dat seama că mă dezarmezi
dacă îmi spui în mijlocul unei fraze
că mă iubeşti
că atunci se blochează pământul cu mine.
dar nu mă sperie să cad.
pentru că
inclusiv din mijlocul unei fraze
eu cad de fapt în braţele tale


luni, 19 noiembrie 2012

...



m-am îndrăgostit pe nedrept
dar nu mă întreba de ce
că prea de tot te-ai înrădăcinat
în mine ca un argument
al visului nedrept de visat

...
promite-mi că nu uiţi draga mea
că în fiecare zi mulţumesc
pentru că exişti
dar nu încerca să înţelegi dacă îţi spun
că sunt al tău mai mult decât îţi poţi imagina

...
eşti o adevărată arhivă
a trăirilor şi sentimentelor mele
dar poate
eu nu sunt eu
ci doar o proiecţie a ta
în cea mai curată stare de fericire

...
mai bine am întârzia
pe starea aceasta de dragoste
ca şi pe un pericol care
să ne deregleze
percepţia asupra timpului
te iubesc. acum. bine?

...
îmblânzeşte-mi iubito cuvântul
că abia mă ţin de el
şi îmi vine de multe ori
să-ţi scriu cu ochii
pentru că am doar două mâini
una întinsă spre cer şi una spre tine

...
aş fi vrut să auzi de mine când
sângeram să te găsesc
cerul avea şi atunci luminile aprinse
să înţelegem că există cineva
şi mai sus de noi
iar oamenii se consolau că pot
să îşi ridice fruntea din pământ.
dragostea mea
sincer
mai pot mult şi bine sângera
dacă e vorba să te găsesc
în mine
dar mă grăbesc acum
să caut un cuvânt care
să însemne mai mult decât te iubesc

...
nu mă gândesc la tine
pentru că eşti chiar aici
nespus
şi pot de acum chiar să nu te iubesc
pentru că eşti deja
atât de poezie încât oricum
n-aş putea trăi fără tine

...
îmbracă-mă în tine sau arcuieşte-te
cu toată tensiunea buzelor nemuşcate
spre mine că din mâinile acestea
de pământ şi spasme
antrenez de prea mult timp verbul
să mă înveţe delirul respiraţiei de femeie
care poate într-o singură clipă de iubire
să îmi arate cât de puţine ştiu despre ea.
să nu crezi că nu mi-am dat seama că
atunci când mă iubeşti
respiri parcă din toate secretele
cu o asemenea descătuşare de parcă
eşti în stare să alungi tot răul din lume
printr-un oftat de dragoste
 

joi, 15 noiembrie 2012

...



am ştirbit pentru tine
de prea multe ori pământul
pentru că nu-i firesc
să-l atingi cu genunchii
dar să ştii că
nu am reuşit încă să îngrop
lângă fiecare răstignire de pe drum
câte o dorinţă despre noi doi

...
draga mea
cred că era mai bine
să fi făcut Dumnezeu din tine
urlet de luptă că prea de tot
îngheaţă inimi printre oameni
şi spun asta pentru că eu
m-am convins că în acele clipe
în care doar îmi şopteşti să nu te las
se despietreşte sufletul
de aceea
te rog Doamne ajuta femeia
să poată lua la sânul ei toate sufletele împietrite

miercuri, 14 noiembrie 2012

...



prea multă poveste
neîntâmplată avem
în necuprinsa asta
negociere cu sufletul
   
...

în noaptea asta nu-mi ajung braţele
să te am
în noaptea asta nu-mi ajung braţele
cât te chem
în noaptea asta nu-mi ajung braţele
nu-mi ajung braţele
nu-mi ajung braţele
cât nu-mi ajungi
dar nu-i noapte
ci vreme de braţe întinse
vremea în care mă răsucesc
şi-mi fac braţele cerc
să nu te pierd
că iar se face noapte
şi nu-mi ajung braţele
şi nu-mi ajungi
nu-mi ajungi

 ...
chiar dacă într-o zi o să te implor
să îmi laşi ceva de-al tău
te rog să nu mă bagi în seamă
doar iubeşte-mă
pentru că atâta timp cât nu am nimic
din ce îţi aparţine trăiesc atent
să te redescopăr şi să mi te asum
în acest minim de dragoste de care sunt capabil

...
tu mă iubeşti şi în acele clipe
în care mi-e ruşine de mine
şi mi se pare insuportabil
că din forţa ta tămăduitoare
mă vezi mai bun decât sunt
de aceea mai bine
citeşte-mi o poezie despre tine
să întelegi
că trebuie să ne ţinem mai cu forţă în braţe

...
nu ar trebui să ni se dea voie
să rămânem prea mult timp împreună
pentru că s-ar putea să ajungem să înţelegem
că dragostea
este mult mai mult decât ne putem imagina

...
într-o vreme îmi plăcea să îmbrac
monede cu hârtie şi să le haşurez cu creionul
acum mi se pare mult mai tentant
să-ţi haşurez perna să văd în relief
cum arată dragostea noastră binecuvântată

...
dacă este adevărat că rugăciunile
ne influenţează lumina ochilor
atunci
în mod sigur
iubito eşti rugăciunea mea
...

marți, 13 noiembrie 2012

...



caută-mă
uimeşte-mă
păzeşte-mă
dar lasă pământul să miroase ca şi noi
pentru că
numai la capătul acestui sărut
se va ridica păcatul sau iarba

...
nimic nu-i mai grav decât
să crezi într-o iubire sănătoasă
e absurd
să spui despre iubire că-i sănătoasă
atâta timp cât nu am văzut până acum
vreun îndrăgostit care
să poată
striga regulamentar: te iubeeeeesc

...
totuşi
cred că pornirea noastră
nu trebuie tratată ca şi cum
am avea de-a face cu
o podea umflata
de aceea
caută-mă
uimeşte-mă
păzeşte-mă

duminică, 11 noiembrie 2012

...



vorbesc despre tine
să ignor traseul îngerilor
şi trasez spre tine trepte
pentru ca eşti
femeia cu litere de tipar
dorita mea datorie
ca până la lăsarea întunericului
să conving cuvântul
că-l înving prin dragostea pe care ţi-o port

...
nu te iubesc imediat
ci iminent
ca şi cum am face parte
din ultimul transfer de îndrăgostiţi
căzuţi din rai

...
sau împreună sau desparţiţi
chiar nu mai contează ce-i corect
în dragoste
pentru că oricum
tu eşti aici
peste tot
unde sunt eu tot mai puţin

...
noi nu trebuie să iubim
cronologic
pentru că noi nu avem
nevoie de timp
totuşi dacă vezi
vreo pasăre că zboară cu capul în jos
nu o învinovăţi
pentru că la fel ca şi noi
îşi doreşte să ia
din când în când
şi cerul în deschiderea aripilor

...
dacă te simţi dezorientată
ca m-ai întâlnit
gândeşte-te
cum ţi-ar fi fost ziua de azi fără noi
dezorientează-te mai bine
în ziua în care te-aş putea iubi pe cât meriţi

...

contur



prefă-mi-te al mâinilor contur
să simt că pierd şi că îndur
că eşti a mea
că stric ceva
din visul nostru imatur
din care fur, iubesc şi jur


arată-mi până mă cutremur
că-n dragostea fără cusur
eu pot ofta
că pot avea
ideea că aproape sigur
te-aş aştepta să nu mă satur


din spaima nopţii dacă scutur
o rugăciune cât un murmur
tu poţi afla
că undeva
iubirea zace ca un abur
cu tot calvarul de-a fi singur

în omenescul meu obscur
de te-am cerut dur sau impur
mă vei ierta
mă vei salva
din tot efortul să te-nconjur
cu dragostea din zbor de vultur

joi, 8 noiembrie 2012

...



ti singura mea condiţie
să-mi pot dori frica de tot ceea ce-i divin
eşti singura condiţie să rămână
toate zilele în mine
eşti condiţia de a putea proba iubirea
pe lângă gât ca pe-o haină aspră
sunt condiţia mâinii mele până învaţă
să te ridice din hohote
dar înainte de toate
am ajuns să tânjesc
necondiţionat
după condiţia ta de
iubită neajuns de iubită

...
priveşte-mă la propriu
ca pe un ultim sărut pe gât
dar nu scoate niciun sunet
ci doar trăieşte
dragostea ca pe-o plecare

...
dacă nu ar trebui să fie nimic între noi
nu am fi primit
atâtea simţuri să ne putem regăsi

...
m-am dezobişuit să
cer dovezi sau minune
de când am deschis femeia
la capitolul în care
lacrima s-a dezvinovăţit în faţa ochilor
că nu ne tulbură lumina
ci doar ne dă timp de-o rugăciune

...

o viitoare piesa folk pe muzica lui tony nyerjak :)




când dragostea ne rabdă din instinct
când ploaia-n mâna ta e contrapunct
mi-eşti singura rafală de pământ
şi talisman, şi dor şi legământ

iubita mea oricât de greu şi-agonizant
când urc prăpastia dintre noi şi alarmant
mă-ntind spre sânul tău să-mi dai avânt
să te ador din Dumnezeu şi din cuvânt

mai lasă-mi-te o dată delirant
să înţeleg că-am început iubirea terifiant
apoi alungă-mă să vezi că-i important
să-mi ierţi şi ce-a fost sfânt sau dezarmant

arată-mi draga mea ce bulversant
mocnesc păcate-n noi viu şi vibrant
dar strânge-mă spre tine obsedant
să pot să strig că ne-am iubit şocant

că numai tu mi-ai arătat cât de riscant
e să mă pierd de visul nostru galopant
să nu reţin cât poate fi de fascinant
să te iubesc etern şi nonşalant

marți, 6 noiembrie 2012

...



cu Dumnezeu şi cu femeia
nu pot spune niciodată destul

...
la început de femeie
m-au aşteptat întotdeauna ziduri
şi ruşinea că mult prea des
am spus că nu pot intra în ploaie nepregătit
în cazul tău
diferenţa este că
nu mă pot pregăti
cum nu am învăţat mai nimic din
durerea picăturii în cadere
iar asta aproape că
nu mi-ar da dreptul să-ţi spun că te iubesc

...
parcă din retorica despre
dragostea angelică mi-ai arătat
că şi detaliile erotice
pot să aibă durerea lor

...
nu ar fi corect să fac risipă
de cuvinte
şi să-ţi spun despre întotdeauna
pentru că din moment ce
te iubesc
acum
ce mi-ar mai putea da în plus veşnicia

...
femeie blindaj de sărut

...
nu-mi trebuie răspuns
ci doar un braţ de iubită
restul poate să zboare că oricum
până dincolo de frământare
te-ai sacrificat deja
să te naşti atât de frumoasă

...
te rog iubito
în seara asta fă
un ceai imens din tot păcatul meu
dar te rog
după ce-i dai un clocot dă-mi-l înapoi
să am impresia încă o dată
că totul e altfel
după ce trece în clocot pe la tine

...
iubeşte-mă ca pe un defect
şi doreşte-ţi să
nu mă poţi ierta că te iubesc

...

duminică, 4 noiembrie 2012

...



femeie frumoasă
orice gând te adoră ţi se aşează întâi pe piele
şi poate de aici ai
femeie frumoasă pielea cu textură adorabilă
însă mai mult decât atât
pentru mine textura aceasta a ta
este în primul rând
text şi sări-tură cu miros de adevăr liric

...
exact atunci când
ţi-am sărutat încheietura mâinii
mi-am amintit că acolo se pun
doar esenţele
şi pentru câteva momente
au înebunit cerurile că nu înţelegeau
când am tras eu cu ochiul
spre gesturile de tandreţe
ale celor care ne veghează

...
tu poţi să mă ajuti
să nu-mi găsesc cuvintele
şi totuşi
să nu fie linistea apăsătoare
pentru că uneori
aşa trebuie să asistăm la
taina rănilor noastre vindecate

...
mi-ai văzut în întreaga splendoare
suma tuturor slăbiciunilor
dar chiar mă tem de ziua în care
nu ai mai putea să vezi cerul de mine
şi totuşi promite-mi
te implor promite-mi
că o să păstrezi din mine
măcar o literă care nu te-a dezămagit
şi nu-ţi spun asta din îndoială
ci din nevoia de-a primi puterea
să ne rugăm unul pentru celalalt

...
aşa te-ai uitat de fix la mine
încât mi-ai detonat toate temerile
că faci efort să mă lipeşti de retină
să nu mă uiţi
şi parcă
nici acum nu mă pot culege din tine

...
sincer nici eu n-am răbdare
m-am aruncat spre tine de parcă
am o mie de suflete
şi cum stăteam în faţa ta
cu aripile deschise
parcă toate sufletele mele au suflat deodată
tot ce n-au avut ocazia să iubească până acum
şi nici dacă eram din stâncă
nu mai aveam rabdare să mai rabd

...
dacă mai ai vreo îndoială că
eşti lucrare divină
uită-te în palmele mele cât de gravată eşti
şi aminteşte-ţi că
de fapt
atâta poezie nu aş fi putut înmagazina
nici măcar dacă aş fi fost de faţă când
s-au inventat poetii.
eu chiar n-am niciun merit
dar să ştii că
este copleşitoare
atâta îndurare de-a te putea iubi

...
mă întind spre tine
cu sfiala pe care am simţit-o când
m-am apropiat să miros peretele catedralei
şi atunci
din rezonanţa aceea
în loc să te strig
am riscat să înţeleg că
şi marginile tale trec
până dincolo de contemplaţie

...
scumpa mea
spune-mi că şi tu ai înţeles că
povestea noastră este
sublimă precipitare de bine de rău.
şi dacă tot ne-am lămurit
că cineva ne-a dăltuit unul celuilalt
atunci
să ne dăruim măcar cu dependenţă

...
scapă-mă şi de ceea ce
nu aş vrea vreodată să vindec în mine
dar scapă-mă cu grija aceea
în care îţi cade cercelul
că până şi pentru imposibil
s-a făcut cuvânt pereche

...