joi, 2 octombrie 2008

...

manifest

în femeie
de mai bine de un an
riduri vocalice
şi rânduri ana-cronice
despre cât aş fi fost în stare
să n-o iubesc

...

port femeia cu subînţeles

agrafă
dimensiune
sau crustă
îmi poate fi
când o reneg în surdină

la încheietura mâinii ei
parcă nu mă ploua
pentru că
încheitura sânilor ei
se închise spre mine
să-mi pot
imagina despre noi
că Dumnezeu
ne poartă mătanie