luni, 19 noiembrie 2012

...



m-am îndrăgostit pe nedrept
dar nu mă întreba de ce
că prea de tot te-ai înrădăcinat
în mine ca un argument
al visului nedrept de visat

...
promite-mi că nu uiţi draga mea
că în fiecare zi mulţumesc
pentru că exişti
dar nu încerca să înţelegi dacă îţi spun
că sunt al tău mai mult decât îţi poţi imagina

...
eşti o adevărată arhivă
a trăirilor şi sentimentelor mele
dar poate
eu nu sunt eu
ci doar o proiecţie a ta
în cea mai curată stare de fericire

...
mai bine am întârzia
pe starea aceasta de dragoste
ca şi pe un pericol care
să ne deregleze
percepţia asupra timpului
te iubesc. acum. bine?

...
îmblânzeşte-mi iubito cuvântul
că abia mă ţin de el
şi îmi vine de multe ori
să-ţi scriu cu ochii
pentru că am doar două mâini
una întinsă spre cer şi una spre tine

...
aş fi vrut să auzi de mine când
sângeram să te găsesc
cerul avea şi atunci luminile aprinse
să înţelegem că există cineva
şi mai sus de noi
iar oamenii se consolau că pot
să îşi ridice fruntea din pământ.
dragostea mea
sincer
mai pot mult şi bine sângera
dacă e vorba să te găsesc
în mine
dar mă grăbesc acum
să caut un cuvânt care
să însemne mai mult decât te iubesc

...
nu mă gândesc la tine
pentru că eşti chiar aici
nespus
şi pot de acum chiar să nu te iubesc
pentru că eşti deja
atât de poezie încât oricum
n-aş putea trăi fără tine

...
îmbracă-mă în tine sau arcuieşte-te
cu toată tensiunea buzelor nemuşcate
spre mine că din mâinile acestea
de pământ şi spasme
antrenez de prea mult timp verbul
să mă înveţe delirul respiraţiei de femeie
care poate într-o singură clipă de iubire
să îmi arate cât de puţine ştiu despre ea.
să nu crezi că nu mi-am dat seama că
atunci când mă iubeşti
respiri parcă din toate secretele
cu o asemenea descătuşare de parcă
eşti în stare să alungi tot răul din lume
printr-un oftat de dragoste