vineri, 26 martie 2010
încă o piesa pe versurile mele :)
poveste şi povară
mi-erai poveste sau povară
iar pe atunci nu îmi spuneai
că rana n-o închizi cu ceară
sau cu regretele de mai
mi-erai poveste sau povară
şi-mi coborai din rai în pumn
încrâncenarea să nu doară
uitam de semne şi de somn
mi-erai poveste sau povară
şi parcă ne creşteam blindaj
peste cuvânt şi peste vară
visam îmbrăţişări bandaj
eram poveste şi povară
îngenunchiam în aspiraţie
cuvântul ne era brăţară
plecarea simplă inspiraţie
erai poveste şi povară
absurd regal înălţător
eram poveste şi povară
dar ochii încă ne mai dor
îmi eşti poveste şi povară
eternul meu final boem
îmi eşti ampretă şi arsură
în umilitul meu poem
îmi eşti în rugăciune iară
dar nu mai pot ca să te chem
miercuri, 24 martie 2010
altă piesă pe versurile mele, cântă tony nyerjak
te-am vrut odată, niciodată
de-ar fi să vii să mă întâmpini
păstrează din povestea noastră
şi clipa cea cu spinii tulburi
să-mi pun sărutul să-ţi vorbească
nu pot să-ţi mai cerşesc iubire
femeie- vis şi magic cerc
totuşi te vreau ca o negare
blestem şi vis şi abur zvelt
tu ştii când îmi rimezi cu Zeus
când îţi silabisesc ideea
chiar dacă te ador nespus
nu pot să-ţi ancorez uimirea
pe sânii ei ca dintr-o biblie
cândva strângeam din pumn să treacă
de-aceea strig către femeie
te-am vrut odată, niciodată
Refren:
nemernic se comprimă gândul
să nu te ştiu, să nu te caut
iubita mea ne trece timpul
şi iar ni se usucă plânsul
sâmbătă, 20 martie 2010
cântă tony nyerjak iar versurile sunt ale mele :)
rug promis
chiar dacă m-aş opri în dreapta ta
şoptind a disperare despre lume
nu-mi spune -rug promis - nu mă-ntreba
unde călcâiul nostru lasă urme
dintr-un balans pot să îţi vaiet clipa
să creadă toţi că-i o mătanie
să-mi amintesc efortul şi risipa
de-a ne iubi la cota de avarie
femeie- rug promis – de-ar fi să-ţi spun
sigiliu infernal de ancestral
încorsetat de viaţă mă supun
să ne-nţeleg destinul la plural
femeie – rug promis – de ce nu-mi ceri
când vântul îl opresc din dreapta ta
să-ngenunchez pe jar sau lângă flori
să vezi ce corozivă-i lacrima
refren:
copil ce strigă plumb în loc de mamă
e răsucirea noastră pe uscat
cheag şi minune ne eram aseară
iar astăzi ne-am trezit poem crăpat
joi, 11 martie 2010
...
cred că i-ai spus
Doamne
că am crescut
din coasta ei
că altfel nu-mi
pot explica
de ce a tresărit
când am atins-o
cuvântul şi femeia
impresionează
şi în rugăciune
de aceea
nimic
nu m-ar durea mai mult
decât
să te uit
m-am speriat când
de dragul metaforei
mi-a venit să-ţi spun
iubeşte-mă ca într-o trădare
dar
vina şi compromisul
au de multe ori explicaţie
mai logică decât
întâlnirea noastră
...
normal că tragem după noi
scânteia divină
că altfel nu învăţam de mic
faptul că
fetele trebuie luate de mănă
…
timpul şi trupul
stau ca o promisiune
peste cuvânt
încă dinainte să ne dăm seama
cât putem iubi
…
mi-am amestecat toată viaţa
în jurul tău
femeie
şi oricât am învârtit cuvântul
n-am putut
sau poate n-am vrut
să te dizolv
…
după “ai pornit”
automat îmi vine în minte “ajungi”
dar
vai
când îmi pornesc litera spre tine
parcă nu-mi ajungi
nu-mi ajungi
destul prin cuvânt
să pot să te înţeleg
să pot să mă înţeleg
şi să-mi pot detalia totul despre noi
printr-un simplu fascicul
pe care ne testam uneori
echilibristica dintre rai şi iad
…
să ai forţa
să-ţi raportezi păcatul
la aparenţa divină
a celui de lângă tine
înseamnă că eşti în poezie
…