vineri, 26 martie 2010

încă o piesa pe versurile mele :)




poveste şi povară

mi-erai poveste sau povară
iar pe atunci nu îmi spuneai
că rana n-o închizi cu ceară
sau cu regretele de mai

mi-erai poveste sau povară
şi-mi coborai din rai în pumn
încrâncenarea să nu doară
uitam de semne şi de somn

mi-erai poveste sau povară
şi parcă ne creşteam blindaj
peste cuvânt şi peste vară
visam îmbrăţişări bandaj

eram poveste şi povară
îngenunchiam în aspiraţie
cuvântul ne era brăţară
plecarea simplă inspiraţie

erai poveste şi povară
absurd regal înălţător
eram poveste şi povară
dar ochii încă ne mai dor

îmi eşti poveste şi povară
eternul meu final boem
îmi eşti ampretă şi arsură
în umilitul meu poem
îmi eşti în rugăciune iară
dar nu mai pot ca să te chem

miercuri, 24 martie 2010

altă piesă pe versurile mele, cântă tony nyerjak




te-am vrut odată, niciodată


de-ar fi să vii să mă întâmpini

păstrează din povestea noastră

şi clipa cea cu spinii tulburi

să-mi pun sărutul să-ţi vorbească


nu pot să-ţi mai cerşesc iubire

femeie- vis şi magic cerc

totuşi te vreau ca o negare

blestem şi vis şi abur zvelt


tu ştii când îmi rimezi cu Zeus

când îţi silabisesc ideea

chiar dacă te ador nespus

nu pot să-ţi ancorez uimirea


pe sânii ei ca dintr-o biblie

cândva strângeam din pumn să treacă

de-aceea strig către femeie

te-am vrut odată, niciodată


Refren:

nemernic se comprimă gândul

să nu te ştiu, să nu te caut

iubita mea ne trece timpul

şi iar ni se usucă plânsul


sâmbătă, 20 martie 2010

cântă tony nyerjak iar versurile sunt ale mele :)






rug promis


chiar dacă m-aş opri în dreapta ta

şoptind a disperare despre lume

nu-mi spune -rug promis - nu mă-ntreba

unde călcâiul nostru lasă urme


dintr-un balans pot să îţi vaiet clipa

să creadă toţi că-i o mătanie

să-mi amintesc efortul şi risipa

de-a ne iubi la cota de avarie


femeie- rug promis – de-ar fi să-ţi spun

sigiliu infernal de ancestral

încorsetat de viaţă mă supun

să ne-nţeleg destinul la plural


femeie – rug promis – de ce nu-mi ceri

când vântul îl opresc din dreapta ta

să-ngenunchez pe jar sau lângă flori

să vezi ce corozivă-i lacrima


refren:


copil ce strigă plumb în loc de mamă

e răsucirea noastră pe uscat

cheag şi minune ne eram aseară

iar astăzi ne-am trezit poem crăpat


joi, 11 martie 2010

...

cred că i-ai spus

Doamne

că am crescut

din coasta ei

că altfel nu-mi

pot explica

de ce a tresărit

când am atins-o

...

cuvântul şi femeia

impresionează

şi în rugăciune

de aceea

nimic

nu m-ar durea mai mult

decât

să te uit

...

m-am speriat când

de dragul metaforei

mi-a venit să-ţi spun

iubeşte-mă ca într-o trădare

dar

vina şi compromisul

au de multe ori explicaţie

mai logică decât

întâlnirea noastră



...

normal că tragem după noi
scânteia divină
că altfel nu învăţam de mic
faptul că
fetele trebuie luate de mănă


timpul şi trupul
stau ca o promisiune
peste cuvânt
încă dinainte să ne dăm seama
cât putem iubi


mi-am amestecat toată viaţa
în jurul tău
femeie
şi oricât am învârtit cuvântul
n-am putut
sau poate n-am vrut
să te dizolv


după “ai pornit”
automat îmi vine în minte “ajungi”
dar
vai
când îmi pornesc litera spre tine
parcă nu-mi ajungi
nu-mi ajungi
destul prin cuvânt
să pot să te înţeleg
să pot să mă înţeleg
şi să-mi pot detalia totul despre noi
printr-un simplu fascicul
pe care ne testam uneori
echilibristica dintre rai şi iad


să ai forţa
să-ţi raportezi păcatul
la aparenţa divină
a celui de lângă tine
înseamnă că eşti în poezie