luni, 27 octombrie 2014

...



iubirea este ca într-un
sentiment de vinovăţie
care te face să te propteşti
fără motiv
sub crucea celui de lângă tine
ca apoi să îţi vină să îţi vorbeşti
dar
să ţi se pară mai importantă povara
rugăciunii

în loc să punem în mişcare răbdarea
mai bine spune-mi acum că mă iubeşti

femeia nu cere povară
dar dacă îi pui cu sfială o umbră în plus
se descătuşează în ea instintele
de a se uita cu drag la tine

trimite-mi doar cuvintele-nşirate
să-mi folosească la ceva
că vine iarna şi mi-e frig la spate
de n-ai răgazul să mă poţi salva

de fapt tema ta îmi place
o răspântie între Dumnezeu şi înger
pentru însemnele tale spre
prioritatea de a iubi

te-am integrat în gândul poeziei
iar tu nu eşti decât o cheie
care-mi deschide zăbrelele
patosului şi păcătosului

teribil înţeles mi-ai dat
acestui gând care mocneşte-n mine
acestui crez care bălteşte-n noi
ca suma unui rol ce înălbeşte
clătirea unui start fenomenal