joi, 7 martie 2013

...



ce bine-i să mă dezorientez
cu tine draga mea
şi să nu trec
până să ne aducem sufletul cu
targa minunii noastre
care ne intră prin carne dezorientat
şi fără drept
mă agăţ de tot ce poate să-mi rămână
tentant din tine pentru
o nouă dezorientare
tot cu tine
draga mea

 ...
uneori îmi iese
şi chiar
te fac să înţelegi totul să mă poţi iubi
iar când nu reuşesc
mă consolez
că am făcut linişte în tine
şi în loc de închipuire
te-am însămânţat cu întâmplări
să te aştepţi la dragoste când altceva nu-ţi rămâne
şi să îţi dai circumstanţe atenuante
de vrei să laşi să curgă urmele noastre
din mijlocul cerului
dar întâi de toate lasă
să treacă totul
prin noi şi nu te aştepta să poată
iubi în locul meu
nici măcar mâna mea
şi orice s-ar întâmpla sunt
pentru tine
în acest fel des strâns
să îmi devii sfântă
pentru re-trăire
re-găsire şi re-tragere
din iubire în iubire

...
cu tine
aproape
nu-mi dau seama până unde iese Dumnezeu
să ne împingă să ne fie bine
şi te spun fără rezerve
în rugăciune
să te pun mai presus de mine

...
munţii s-au ascuţit
din cauza privirilor atâtor sfinţi
care s-au uitat dacă ne ascundem
să iubim

...
acum du-te cu mine
de parcă niciodată
n-a putut fi mai stropită lumea asta
cu iertare
pentru toate lacrimile celor care
nu au apucat să iubească destul
...