joi, 15 aprilie 2010

piesa 4 compusă de tony nyerjak pe versurile mele


când te iubesc nu am nimic să-ţi spun

cuvântul stă pe margine-n corset

sanctuarul meu de-acum eu sunt imun

că mi-ai venit în pumn din alfabet


mi-e greu să văd acum ce s-a-ntâmplat

cu noi, cu grija şi cu scrumul

din jocul nostru de neacceptat

mi-am tatuat în deget tot trecutul


arată-mi, apoi du-mă în concret

de-ţi laşi azi cu răbdare peste sân

a doua fericire în secret

să văd ce-i între noi sfânt şi păgân


că prea de tot ni se răreşte pasul

când zdrăngănind barbar eu mă evapor

din mâna ta ca lancea cu recul

tu-mi dai doar poezia să te apăr


refren


aştept la răstignire viaţa-n ger

când totu-i tunet obosit de verb

să înţeleg de ce port la rever

vis de femeie răsfoit superb


miercuri, 7 aprilie 2010

...

când îmi vine să mă

arunc în gol

spre rădăcina ta de femeie

îmi trec prin faţa ochilor

toate liniile din palma

pe care mi-ai

scris

că nu vede nimeni că

eşti numai a mea

dacă nu este nicio diferenţă

între noi

înseamnă

că în momentul în care

unul plânge

celuilalt îi curge lacrima pe

restul poeziei

nu eu stabilesc

dacă rostul tău este

de amprentă sau de urzică

dar să ştii

draga mea

că în ambele ipostaze

mi te potriveşti de minune