joi, 26 septembrie 2013

...




frumoaso
bazează-te pe capitalul de simpatie
pe care l-ai adunat în mine
şi încearcă să-mi spui ceva complet inutil
să îmi dai încă o ocazie
să mă mir de ochii tăi
chiar şi atunci când nu te înţeleg

...
de ieri reuşesc să vorbesc cu
tot ce a rămas târziu în noi
şi întreb din nou pentru mai târziu
cum a fost posibil să te concentrezi iubito
să ieşim înaintea unei asemenea poveşti
care în mod sigur nu avea cum să fie spontană
de am găsit în ea atâta tâlc şi tactică
de a ne apropia
de aceea nu mai astept nimic altceva
de când nu ştiu ce am făcut
să ni se dorească o asemenea poveste
în care omul devine invizibil
în raport cu felul în care
ni se arată Dumnezeu
plin de curiozitate
pentru ceea ce ştia că ne vom face

...
îmi place etapa asta a ta
o etapă în care nu mă iubeşti etapizat
ci cu asalt
o etapă a imprevizibilului şi vizibilului
carnal sau ireal
unde dragostea pândeşte
cum poate să ardă etape
din această erată a erei noaste
în care
iubim empatizant

...
nu ştiu dacă am aşteptat vreodată
să îmi treacă
sau dacă de fapt te-am aşteptat
să-mi stai şi mai mult pe suflet
de aceea nu mă cerceta dacă mi-ai trecut
ci spune-mi unde este locul în care
se pierde ziua în dragoste
sau ce rost are culoarea în iubire
iar dacă te încurci
aş vrea să fiu
singura ta încurcătură emoţională

...
îmi trebuie latura ta cea mai cunoscută
indiferent ce ai înţeles despre mine
să pot să mă închin
spre acest chin interzis al sărutului nostru
oprit într-o dimineaţă
în care atracţia aceasta dintre noi
vrea să o cadorisesc
şi s-o amăgesc
în variantele simplului tău raid asupra gândului
tu
vânt cu ochii în lacrimi
tu
superbă şansă cu gropiţe în dimineţile mele


miercuri, 18 septembrie 2013

...



...
nu voi şti niciodată cât am parcurs din
starea noastră firească de
încăpăţânaţi într-ale emoţiei
şi dacă într-adevăr se ştie în cer
şi când ridicăm un deget
înseamnă că parcurgi iubito de mii de ori
drumul spre mântuire
pentru fiecare cuvânt sau gând al meu
să nu ştiu niciodată dacă
este vorba de curaj şi inconştienţă
când te arunci în iubire
cu mâinile goale
şi cu ochii în lumină

...
doar tu îţi poţi da seama de unde pornesc
şi de câte ori îţi trec prin răspuns.
asta nu-i pasiune ci versiune
a startului sărutului
închegat înăuntrul nostru
înainte să ne cunoaştem
de aceea porneşte şi tu spre mine
să primeşti în loc de răspuns
cel mai interesant te iubesc
şi cel mai de neîntors te doresc
până învăţ ceva din asta

...
hai să facem schimb de amprente
să fie surprinzător de simplu
să ne lăsăm şi mai des
mesaje de dragoste
şi urmă de întoarcere
...

marți, 17 septembrie 2013

...



...
vreau să pot să mă întorc în mirosul tău
cum mă întorc în ploaie
nu de alta dar oricum
mi-au rămas deja urme
care nu se zvântă
şi dacă tot ne-am dat seama
cum miros oamenii când iubesc
ar trebui să încercăm
să dăm drumul la ploaie
şi-apoi să vezi draga mea
ce repede se aşează sufletele
în ordinea dorului de lumină
dar te anunţ de pe acum
lumina mea
dacă reuşim să dăm drumul la ploaie
eu rămân tot spre
povestea noastră de proporţii
adevărat acoperământ
pentru situaţii miraculoase

...
majoritatea oamenilor fericiţi pe care i-am întâlnit, aparent nu aveau niciun motiv. fericirea nu ţine de motive, ci de atitudine

nu-mi da te rog motive să te iubesc
dă-mi doar cauza să pot
să mă întorc din orice sfârşit
din orice sfâşiere
din orice întârziere.
şi lasă-mă să te iubesc
de parcă m-ai sfâşia
iar dacă stai lângă mine
nu căuta vreun motiv
pentru această dragoste
profilată în noi
cu intensitatea
celei mai crunte dureri
...

joi, 12 septembrie 2013

...



...
ar trebui să încep
să îmi pun mâinile cu sfială peste femeie
să creditez în felul acesta
răgazul sau disperarea
să zidesc undeva în aer
felul cum se împrospătează în mine
tropotul ideii de a începe
să pun cu încredere sfiită
mâinile peste tine iubito
dar până atunci
aşterne-te frumoaso
peste tot ce nu-ţi pot spune
aşterne-te cum toamna asta
se lasă peste începutul mâinilor mele
spre tine
voievodal

...
te pronunţ cu tărie
femeie
călătoria mea în descătuşări
sau popasul meu în
acestă ocazie de a trăi fără limite
deci eşti a mea de acum să caut definiţia
despre cât pot să îţi dau
cu ochii închişi dragostea
fără să ştii ce fac cu tine

...
mi se pare o datorie
să iubesc nebuneşte
să te simt
de parcă ceva îmi spune să nu o fac
în timp ce tu îmi spui
fă ce vrei cu mine
dar povesteşte-mi cum se iau în braţe
îngerii pe vremea
datoriei noastre de a ne iubi nebuneşte

...
sărutul de final mi-a confirmat
să revin cum se întorc oamenii
la ceea ce nu înteleg
dar în acest puţin mai târziu
cât se uscă distanţa dintre noi
mă aştept în orice moment să
îmi ceri să încercăm dragostea
în sens invers marşului din ceasornic
să avem în sfârşit timp să nu revenim
să nu ne revenim
din ceea ce poate confirma
un sărut fericit
de final

...
ce bine-i să te am
să nu trebuiască să explic
sensul, greşeala sau liniştea
să pot să nu te gândesc nici pe departe
ci nemărginit
să nu trebuiască să tresar ci să tremur
de câte m-ai vindecat

...
nu te simt destul şi mă strânge ideea
prin care
cel puţin la nivel teoretic ar trebui
să pot să nu-ţi spun nici măcar un cuvânt
iar tu să simţi cât sunt de al tău şi cât te iubesc
nu de alta dar îmi simt şi
mâna, ochii şi inima
şi cu toate astea nu trebuie să le vorbesc
dar
lasă iubito
e aproape ziua
în care mă antrenez să afli
fără cuvinte
cât de intens te simt

...
am crescut cu sângele în mine
să am cu ce să-mi umplu rănile
până te-am întâlnit

...

duminică, 8 septembrie 2013

...



oftează iubito
dar oftează din tot sufletul
şi din toată frumuseţea ta
oftează de dragoste cu toată puterea
oftează şi strigă iubito
cât te ţine glasul şi sângele meu
oftează pentru tot ce-mi dai
şi tot ce naşti în mine
dar oftează în aşa fel încât într-o zi
să îmi spui că tot ce ai s-a izbit de mine
şi la un moment dat
în loc de ecou ţi-ai auzit cel mai frumos oftat
nemărginit
neîmblânzit
dar nu îţi mai dai seama al cui era
şi nici ai cui eram în poezie

...
nu mi-a trecut să te am lângă mine
nu o să-mi treacă
să te iubesc de parcă mi-ai lipsi
şi nu mi se pare
dar
chiar a fost ciudat
să fiu atât de norocos să îţi văd
cele mai de neclintit taine
pentru care mă pun în faţa cuvântului
să fiu eu primul care îţi spune
eşti superbă
oricum, încă e greu
de explicat

...
încerc uneori să am
remuşcări despre tine femeie
să aflu cum poţi tu
un miez de munte cu suflet
să-mi dezarmezi cuvântul
până recidivează în şansa de a-ţi explica
ce departe îmi vine să mă arunc
lângă tine
să te am înainte să izbucneşti în plâns
şi după ce te împovărezi de spaima din mine
perfect centrată pe
decalajul acesta dintre
cum şi cât te pot iubi

...
m-ai pregătit să am
atâta nevoie de tine în acest moment
încât nu mai ţin minte cum mi-ar sta
fără hotărarea de a te repeta
în tot ce mă înconjoară

...
e dincolo de mine şi de voinţa mea
îmi depăşeşte puterile
sunt dat peste cap
şi mă reformulează
cu fierul înroşit al gândului - femeia

...
nu ştiu dacă e răzvrătire sau detaşare
dar poate reuşesc
să nu îţi arăt de ce
am tot ce-mi trebuie
să te iubesc de nedescris

...

joi, 5 septembrie 2013

...



lasă-mi pe mâine
momentul acesta de fericire
să apuc să te îmbrac în insistenţe
şi dacă
o să te am lângă mine
chiar şi maine
când poate
este ziua mea de neputinţă
să-ţi arăt cât te iubesc
tu scoate-ţi un rând din hainele de azi
şi uită-te
cât mă uimeşti de fiecare dată
să îmi fie de ajuns
să te fac să mă revendici
pentru simplul fapt că
doar eu ţin ascuns pe undeva
şi pentru mâine
din momentul acesta de fericire 
...

luni, 2 septembrie 2013

...



tristeţea şi durerea sunt un drept pe care ni l-am câştigat în primul moment în care am ieşit din pântecele mamei, prima noastră răstignire pentru lume

...
draga mea
nu te speria dacă ai intrat până la glezne
în pământul acesta cu oameni dezamăgiţi
mai este destul gând şi răbdare
să îţi găseşti locul
să vezi ce şocant poţi ţâşni
după ce ai puterea de a sta în genunchi
de aceea
bucură-te draga mea
de parcă ai sta în genunchi
cu picioarele bine înfipte
în pământul acesta
cu oameni dezamăgiţi

...
tare frumos ştii să
îmbătrâneşti lucrurile mărunte
şi parcă în jurul tău
toate
chiar şi clipele devin mari
de aceea du-te unde vrei
incredibilă femeie
care tragi după tine iubirea la rang de artă
dar du-te până la sfârşit în mine
să simt cu adevărat pe dinăuntru
cum se îndură
cum mă consumă
sau mă apasă
acest strigăt în gol
acest
oricum m-ai iubit cum nimeni n-a făcut-o

...
te-ai mai înseninat frumoaso
şi nu trebuie să faci ceva să meriţi
dragostea.
oricum ai de atâta timp
cei mai frumoşi ochi
din lumina cărora coboară
un fel de îngeri
cum nu au mai fost vreodată pe la noi
şi pentru că toate lucrurile acestea
ţi le spun parcă pentru prima dată
arată-mi un izvor unde
să-mi las peste noapte gândul
să se răcorească
să te redorească

...
chiar ai reuşit să îmi stârneşti curiozitatea
şi să îmi stăpâneşti teama de nou
şi tema cu noi
şi
de când ai reuşit să mă convingi să te înconjur
te văd cum nu vedeai nimic în jur
cum era destul să fim doar noi doi
cu tot cu sărut şi suferinţă

...
aşa sunt eu
fac prea puţin pentru femeie
să merit să înţeleg
cât de mult poate duce pe umeri
dragostea şi nevoia de acomodare cu
minunea
...