închipuie-ţi că n-ar fi
nicio minune
în povestea noastră
dar ai grijă că o să te sperie
şi o să ai impresia că
ceva îţi taie parcă respiraţia
şi o să ţi se pară că
ţi se scurtcircuitează gândul
…
tu reflexul meu tăcut
fără pauze
să te am
că şi în cea mai singură clipă
de-a mea
mă clipeşti
te clipesc
…
la început
hăituiam amănuntele
hăituiam dragostea
hăituiam simplitatea
acum
când te iubesc cu adevărat
îmi vine
să o iau de la capăt
parcă
_____
când dorm la amiază
parcă am trăit mai mult
pentru că somnul la amiază
divide ziua
şi mă face să mă simt
a doua oară în zi
fără păcat şi pregătit
s-o iau de la capăt
şi uite-aşa am reuşit
să găsesc
două asemănări între
femeie şi somnul de amiază
…
parcă în prezenţa ta
pot să văd şi să miros
cum se triază pasiunea
dar nu înţeleg
ce-o să se aleagă de noi
după ce ne uităm
ce bine ne stă
prin toate aceste sedimente
pasionale
…
copilului ar trebui
să i se inducă de mic
asocierea că femeia
trebuie comparată cu
starea de sărbătoare
a aburilor de pâine
…
să dea Dumnezeu
să-mi fii pentru tot
restul zilelor
ireparabilă capcană de iubire
pentru că
în irepetabilul lanţ de slăbiciuni
al unuia pentru celălalt
ne aşteaptă cuvântul
ca dragostea de mamă
…
cred că infinitul
s-a inventat pentru tine
nu de alta dar de prea mult timp
am tras linie
şi am început să adun
ce eşti pentru mine
_____
să ne ţinem pro-porţia de iubire
şi când n-o să ne mai oprim
să ne îmblânzim
să nu te pândească
neîmblânzita mea
certitudinea că
ceea ce ni s-a întâmplat
seamănă cu revolta
ci mai degrabă
ne-am fost
pro-porţia de durere
…
cred că ea este femeia
care face lumina să tacă
nu spun că nu mi-e dragă
dar când strig parcă ea
mi se face ecou
...
să ne întoarcem cu spatele
şi după zece paşi să ne răsucim
şi să încremenim
că stăm la zece paşi distanţă
de despărţirea noastră
să ne vedem complet goi
de păcate
iar apoi
după ce ne obişnuim unul cu celălalt
ar fi interesant
să vedem cine trage primul
cortina poeziei
…
eu ca un adam
te aveam
eva-nescento
…
apropie-te că-n literă
stă ca un înger tot
contextul ce n-ar putea aştepta
vreodată între noi
...
din când în când
visul trebuie aruncat din pernă
să se transforme
în femeie
...
în turbulenţa noastră
trebuie să creşti doza
ca să obţii acelaşi efect
de re-întâlnire