joi, 2 septembrie 2010

...


închipuie-ţi că n-ar fi

nicio minune

în povestea noastră

dar ai grijă că o să te sperie

şi o să ai impresia că

ceva îţi taie parcă respiraţia

şi o să ţi se pară că

ţi se scurtcircuitează gândul

tu reflexul meu tăcut

fără pauze

să te am

că şi în cea mai singură clipă

de-a mea

mă clipeşti

te clipesc

la început

hăituiam amănuntele

hăituiam dragostea

hăituiam simplitatea

acum

când te iubesc cu adevărat

îmi vine

să o iau de la capăt

parcă

_____

când dorm la amiază

parcă am trăit mai mult

pentru că somnul la amiază

divide ziua

şi mă face să mă simt

a doua oară în zi

fără păcat şi pregătit

s-o iau de la capăt

şi uite-aşa am reuşit

să găsesc

două asemănări între

femeie şi somnul de amiază

parcă în prezenţa ta

pot să văd şi să miros

cum se triază pasiunea

dar nu înţeleg

ce-o să se aleagă de noi

după ce ne uităm

ce bine ne stă

prin toate aceste sedimente

pasionale

copilului ar trebui

să i se inducă de mic

asocierea că femeia

trebuie comparată cu

starea de sărbătoare

a aburilor de pâine

să dea Dumnezeu

să-mi fii pentru tot

restul zilelor

ireparabilă capcană de iubire

pentru că

în irepetabilul lanţ de slăbiciuni

al unuia pentru celălalt

ne aşteaptă cuvântul

ca dragostea de mamă

cred că infinitul

s-a inventat pentru tine

nu de alta dar de prea mult timp

am tras linie

şi am început să adun

ce eşti pentru mine

_____

să ne ţinem pro-porţia de iubire

şi când n-o să ne mai oprim

să ne îmblânzim

să nu te pândească

neîmblânzita mea

certitudinea că

ceea ce ni s-a întâmplat

seamănă cu revolta

ci mai degrabă

ne-am fost

pro-porţia de durere

cred că ea este femeia

care face lumina să tacă

nu spun că nu mi-e dragă

dar când strig parcă ea

mi se face ecou

...

să ne întoarcem cu spatele

şi după zece paşi să ne răsucim

şi să încremenim

că stăm la zece paşi distanţă

de despărţirea noastră

să ne vedem complet goi

de păcate

iar apoi

după ce ne obişnuim unul cu celălalt

ar fi interesant

să vedem cine trage primul

cortina poeziei

eu ca un adam

te aveam

eva-nescento

apropie-te că-n literă

stă ca un înger tot

contextul ce n-ar putea aştepta

vreodată între noi


...

din când în când

visul trebuie aruncat din pernă

să se transforme

în femeie


...

în turbulenţa noastră

trebuie să creşti doza

ca să obţii acelaşi efect

de re-întâlnire


cen-tri-fuga

astăzi nu te ating
astăzi mă învelesc
şi-n
cu-vântul tău
şi ustură
şi tot nu te pot atinge astăzi
şi mă chinuie
că parcă nici degetele nu mi se ating
să-mi fac cruce
şi parcă astăzi îmi vine să-ţi strig că
nu mă atinge
cu-vântul
şi doare şi ştiu că te doare şi mai tare
astăzi când nu ne atingem
cu-vântul
şi tot nu înţeleg
tu cum suporţi
să învelesc cu-vântul
şi astăzi parcă icoanele nu mă sărută
pentru că-i ziua în care
nu ne-am atins
şi astăzi parcă tot cu-vântul
ne-am pedepsit să nu ne înţelegem
să tremurăm şi să
ne repetăm şi să strigăm astăzi
unul după altul
şi să doară şi să nu ne auzim
astăzi când nu te ating
şi de astăzi
să ne repetăm
cu bucurie
cu-vântul
că am putut trece
ca prin bocet
prin ziua de astăzi