marți, 4 decembrie 2012

...



abia acum m-am prins de ce
stau în genunchi
două puncte
pentru că în acele momente
de intimitate
Dumnezeu îmi umblă prin încheieturi
că altfel nu-mi pot explica
de ce
te iubesc din toate încheieturile

cu toată forţa nu opun rezistenţă
cu toată puterea mă predau
cu tot ce am învăţat până acum te ador
pentru că ştiu
că nu o să mai simt niciodată
că îmi aparţin
şi mă închin
ţie
redă-mă

...



nu vreau să te iubesc toată viaţa
pentru că aşa suntem noi
dacă gândim pe termen lung ne consumăm
proviziile chibzuit
eu vreau să simt în fiecare clipă acest acum
în care te iubesc
pentru toată viaţa

P.S.: te iubesc! întotdeauna!

...
mă arunc spre tine chiar dacă nu mi te întinzi
plasă de siguranţă
şi nu-mi trebuie coardă elastică
pentru că cei în chingi
nici nu cad dar nici nu se înalţă

...
mă corectez repede
când îmi lipseşte ceva ce nu-ţi seamănă
fac asocieri inclusiv cu firele de curent
să uităm să ne oprim din acest bezmetic
dor de noi
unde
de obicei ne presăm liniştea cu plăcere
că şi îngerii sunt cu noi
chiar dacă nu ne vorbesc

...
nu mă dau înapoi
şi nu mă satur de tine femeie
obişnuieşte-te să te iau în
pieptul acestei tornade
drept răspuns
la cutremurul din mine pe care mi-l dai zilnic
cu pofta începutului

...
dragostea este cel mai
impresionant manifest
pus la presat în noi
de însuşi Dumnezeu care ne calcă
prea des prin bătătură,
un fel de protest care ne arată că
viaţa în doi nu este bătătură
ci scriptură

...