joi, 9 decembrie 2010

...

încă nu realizez cât eşti de a mea

tocmai pentru că n-am

citit

codul de bariere din mine

...

mai bine iraţional

decât lă-muritor

să ne ţinem unul altuia urma

iar dacă tot suntem aici

mai bine ne-am iubi

pe cont propriu

fără asemănare

fără iniţial

fără iniţiere

dar mereu

...

noi nu ne atingem

şi totuşi nu ne pierdem

pentru că am văzut probabil

cât pierdem dacă ne atingem

prin cuvânt

de aceea te iubesc încă

mai ceva ca într-o răzvrătire

şi mai ceva ca într-o altă frustrare

că noi nu ne atingem

nici măcar pleoapa pe dinăuntru

nici măcar pieptul

nici măcar pentru

o respiraţie în plus

şi totuşi parcă toată viaţa

ne-am aruncat unul spre altul

cu tot cu intenţie

cu tot cu atingeri

încât acum mi-ar fi de ajuns să te simt

încleştată între degetele mele

iar eu să nu fac altceva decât să

iert şi să renasc pentru re-atingeri