vineri, 11 iunie 2010

...

aşteaptă-te să cresc pe tine

ca o rană

că oricum de prea mult timp

stai spre mine

ca o rugăciune

şi oricât de în-fiorător o să-ţi pară

aşteaptă-te să te iubesc

nu de alta dar

de prea mult timp creşti spre mine

ca o rană

şi tocmai pentru că te iubesc

te scriu pe mâini, pe carne sau retină

apoi

pentru că numai tu eşti

lumină pentru mine

îmi vine să mă rup în bucăţi

şi să mă arunc spre cer

să mă uit apoi spre tine

ca spre un non-sens

să ştiu

să fiu sigur

că la un moment dat

o să plonjez spre tine

rugăciunea mea

...

mi-a spus că starea de bine

pe care o trăim

în anumite locuri

este datorită rugăciunilor

impregnate în timp în materie

că de fapt

avem şi darul să simţim

mirosul rugăciunii

uau

nu m-am întrebat niciun moment

ce miros are rugăciunea

dar acum

aproape cred că

nu miroase nici a tămâie

nici a femeie

ci miroase

şi a tămâie şi a femeie

apropo

data viitoare o să întreb

ce miros are liniştea


...
de parcă aerul compensează lacrima
de fiecare dată când plângi
după ce te linişteşti
tragi aerul adânc
în piept.
pe considerentul ăsta
de fiecare dată
când reuşesc să mă uit
adânc spre tine
după ce mă liniştesc
trag aer în piept
dar să ştii draga mea
că aerul nu te poate compensa

vineri, 4 iunie 2010

piesa 9 compusă de tony nyerjak pe versurile mele




trecut la prezent


aş vrea să iau ce-i despre noi de piept
să-ţi spun apoi să retranspun incert
că din erori în uneori aştept
cândva şi undeva într-un concert

altundeva şi altcândva mi-ai dat
un spin să-ţi ţin trecutul la prezent
să cred apoi să văd cât de ciudat
se-ndoaie dragostea de nu-s atent

cândva altundeva te ţin de mâini
şi vai, numai suspinu-i la prezent
că şi în lanţ de-ar sta aş înlemni
de vrei să iei din mine ce nu sunt

în răcnet şi în suflet şi-n idei
greşesc şi nebunesc sunt doar al tău
dar stau absurd şi surd dacă tu vrei
să-mi ierţi şi urletul de fierăstrău

prea des îţi las “ai grij’ de tine”
pentru acel altundeva
şi-ţi spun acum că nu-mi rămâne
decât să plec spre altcândva


joi, 3 iunie 2010

piesa 8 compusă de tony nyerjak pe versurile mele





protestul iernii


când totul se opreşte episodic

ajung să-ţi iau oftatul împrumut

să-mi fac rezervă iar apoi atipic

să strig amin din tot ce am avut


doar ce am fost rămâne caligrafic

bătut pe scoarţa zeului cuvânt

aşa că-aşteaptă-te să-ţi spun ce tragic

ar fi să nu te am ca pansament


mai lasă-mă de tine să mă-mpiedic

să fim protestul iernii pe pământ

să-ţi spun eliptic sau profetic

doar pentru tine m-am născut şi sunt


n-am despre noi ecou nici întuneric

de când mi-ai dat cu rangul de răbdare

sărutul ce avea în el strategic

iubire dar mai multă remuşcare


refren:

îmi trebuie din rune înc-un semn

dacă tresari când mă gândesc la tine

că e gravat pe cer cât de solemn

aştept, regret, iubesc şi strig spre mâine


miercuri, 2 iunie 2010

piesa 7 compusă de tony nyerjak pe versurile mele




re-încep

de aş putea să-ncep la noapte
să-ţi spun cât te iubesc ciudato
ar curge din potcoave lapte
şi visele s-ar bate-n trepte
că totu-ncepe să vibreze
în jurul tău prea adorato
de-aceea-ndur ca-n metereze
aşteaptă-mă, o să urmeze

din bezna ce-a-nceput să cadă
mă-ntind să-ţi re-ntâlnesc pierduto
semnul de mamă pe zăpadă
sărutul dacă stă la pândă
să văd că-n agonia noastră
prea cinic te-alintam din ploi
de-aceea azi te-aş pune-n glastră
nu să miroşi a flori ci a război

când totul se zbârceşte-n mine
că poate ţi-am greşit iubito
te reîncep în gând şi-mi vine
să-mi fii cortină cu suspine
să înţelegi, să poţi să crezi
că te încep şi azi frumoaso
ca pe-un poem cu mentă şi zăpezi
din care vezi, visezi şi pierzi


femeie brâu de rădăcini
captură din amiaza vieţii
strânge din pumni, sparge-n canini
tot ce ţi-ar spune despre mine munţii