luni, 26 noiembrie 2012

...



nici eu nu ştiu cât este de bine
să mă iubeşti şi cred că de aceea
cert cuvântul să semene cu tine
mângâi litera să îţi simt mirosul
să mă opreşti
să nu realizez cât mă iubeşti

...
când nu mai încerc să nu-mi fie
dor de tine îmi răsucesc degetele
să doară tot ce nu-mi pot descrie

...
pleacă spre tine tot ce-mi mai pot salva
din colecţia aceasta de dragoste
că am devenit de dragul tău iubito
colecţionar de aripi de arhangheli
dar nu le cer
dar iubesc
şi te primesc din această teribilă îndrăzneală
de-a te cerceta până dincolo de
captura mea de război cu aripi

...
abia acum ai înţeles Doamne
că trebuie să ne ţii de mână
în această epuizare de respiraţie
că într-adevăr te simt deplin atunci când
draga de ea mi se aşează pe pleoape
cu tot cu sărut

...
doar lângă tine pot să deschid
cu o singură mână
imaginaţia îngerilor
pentru că doar lângă tine
îmi pot asculta viaţa
cu tot cu suspin

...
mi-ai arătat deja de prea multe ori
că fericirea are
imaginaţia mai mare decât noi

...
numai în tine am
încredere că îmi poţi da
poezie intravenos
că numai tu poţi să îmi lipseşti
când mi-e frică să nu uiţi că
întotdeauna se macină ceva sublim
pentru noi haiducii poveştilor
din dragoste

...
în acest prea mult bine de femeie
oare mă aud cum strig
să nu mă laşi vreodată?

...
aş cita un sfânt care a aflat că
sudoarea frunţii este de fapt
sângele nostru transparent
dar tu m-ai văzut că
după tine sângerez şi dacă îmi stai
goală pe suflet

...
ai avut o idee genială
să îmi arăţi că se poate sta în
genunchi pe scaun
de aceea data viitoare când faci asta
involuntar
ia-mă de mână să ne înălţăm împreună

...
eu nu pot obosi lângă tine
femeie sau miros de lapte
pentru că şi în ziua în care
nu m-ai putea iubi
dacă am să mai pot să
mă uit în ochii tăi
mă vei vrea înapoi măcar pe jumătate
pentru că în oboseală sau dragoste
raţiunea nu mai are sens
înafara sensului nostru alăptat
din sfârc de şoaptă

...
de fiecare dată când
te sorb din priviri am impresia că
nu te-am văzut suficient
de aici cred iubito că-i
senzaţia asta că ne trăim insuficient

...
nu prea avem timp
hai să ne iubim
repede
că parcă aud că vine cineva
să ne binecuvânteze

...
daca tot nu mai avem secrete
acum
e rândul tău Doamne să îmi spui despre ea

...
eşti cel mai bun argument
că Dumnezeu nu e contabil
că prea ne-am nelimitat iubito unul de altul
totuşi
în delimitarea aceasta de neiertat
nici nu ştii iubito câte mai am de învăţat
să spun despre noi ce mi-ai arătat
că parcă numai pentru noi
şi numai pentru zilele în care iubim cu şi fără păcat
Dumnezeu nu este contabil

...
don quijote!
chiar dacă n-o să mă crezi
îţi pot spune şi răspicat că
pentru o secundă pe sânul ei
mi-am transformat viaţa
dintr-o consolare în viteză
într-un spasmatic proces de rezistenţă sentimentală

...
nu aş fi crezut că pot avea răbdare să iubesc
să ajung să fiu ca un degustător
de tine nobila mea
confruntare terestră cu cerul
şi apropo
dacă tot am primit atâta răbdare să te iubesc
nu mă supăr dacă într-o zi
o să-ţi aminteşti de mine
că sunt
iubitul tău aşteptător

...
a început ziua noastră
tornadă m-aş face şi surâs de-al tău
să nu mai putem ajunge la capătul
acestei imense iubiri intense

...