făptură
neliniştită îmi eşti uneori femeie
sculptură
îngreunată sub învolburarea
consoanelor
dure
binecuvântări ale spiritului tău rebel
vulcanic şi
pasional
pe care parcurg
şi curg
drumuri şi
întoarceri
spre căldura
noastră
de incredibili
goi
în jurul şoaptelor
nebune
...
spune-mi ce îţi
doreşti
ce să pun în locul meu
să fie tot timpul cu tine
cum să fac din iubire poruncă personalizată
să împlinesc prorocirea poeziei
şi să îţi răspund continuu prezent cu ardoare
re-dus la ard oare
...
braţele tale au memoria mesajului profund,
memoria lui vreau sau ia-mă,
împăcarea bucuriei sau a cutremurului
care aşează lucrurile la loc
de aceea acum poţi să nu mai întrebi
înainte de culcare de ce
numai tu
mă re-setezi pentru
posibil şi fericire
...