miercuri, 5 septembrie 2012

...

chiar fac eforturi să înţeleg că greşesc
şi multe nu le văd
şi mult prea mult parcă nu te văd
şi e ca şi atunci când
nu-ţi mai zăreşti umbra din obişnuinţă
şi tare aş fi absurd şi îndrăgostit
şi grăbit ca întoarcerea
doar că întoarcerea nu seamănă a răsucire
însă din fericire
omul seamănă a sfinţenie
la fel de discret ca
lacrima semănată-n zăpadă