sâmbătă, 23 ianuarie 2010

...

primeşti în schimb

tot ce-i mai sfânt

doar când ai puterea

să strigi

ca din răstignire

Doamne

femeie de ce m-ai părăsit

...
de când te întorc
pe toate părţile
mi-ai spus că
ura e inversul dragostei
dar e tot investiţie afectivă
şi mi-a venit să cad în genunchi
să aud de la tine

dragostea e energia
prin care Dumnezeu a făcut lumea
de aceea
îmi eşti şi acum
căldură primordială
...
dacă prin cel mai sumbru scenariu
ar rămâne
doar două litere
mi-ar fi destul
să spun totul despre tine:
cu una aş arunca spre cer
să arăt că litera-i la feminin
iar cu cealaltă
pot să jur
că mi-ar da Dumnezeu o soluţie
să o fac să semene cu noi
...
nu-i deloc aiurea
să ajungi ziua în care
să-ţi vină să o rogi
să te lase
să o asculţi


...
poate avem încă în noi
resturi dintr-un
limbaj arhaic
al carnalului
că prea de tot
îmi pulsează muşchii
dacă mă gândesc
să nu scriu despre tine


...
sună aberant
dar chiar îţi trebuie curaj să iubeşti
şi sună şi mai straniu
să poţi să asculţi
din tine
cealaltă jumătate
...

şi-o să te iubesc
până dincolo
de mistuire
şi dacă n-o să simţi
nimic mistic în asta
o să aştept să mă crezi
că de fapt
tu eşti
religia mea
...

nu mă pot înţelege
cât pot să te cuprind
şi după
blindajul cuvântului


...

povestea spune

că ce ţi-e scris

aşa rămâne

de aceea

îţi las aici

ziua şi anul

în care mi-ai spus

că eşti a mea

...

uneori mă roade

la ce-mi sunt bune

toate momentele de intimitate

care au fost între noi

că nici măcar

criuciuliţe sculptate

nu pot face din ele

dar

când mă gândesc la asta

parcă-mi treci

degetele peste frunte

...

eşti o ciudată

nu te gândi dacă-i de bine sau de rău

că oricum

eşti

ciudata mea preferată

...

în spatele cuvintelor mele

eşti numai tu

aproape goală

aproape strivită uneori de plâns

aproape de mine de fiecare dată

şi pentru că

eşti numai tu

răstorn câteodată cuvântul

...

ştii că te recunosc după mâini

dar nu ţi-am spus niciodată cum reuşesc

ei bine

şi pentru asta parcă mă iubeşti

...