joi, 2 octombrie 2008

...

manifest

în femeie
de mai bine de un an
riduri vocalice
şi rânduri ana-cronice
despre cât aş fi fost în stare
să n-o iubesc

...

port femeia cu subînţeles

agrafă
dimensiune
sau crustă
îmi poate fi
când o reneg în surdină

la încheietura mâinii ei
parcă nu mă ploua
pentru că
încheitura sânilor ei
se închise spre mine
să-mi pot
imagina despre noi
că Dumnezeu
ne poartă mătanie

2 comentarii:

rose4you spunea...

mataniile, fac legaturile sa fie stranse in trei. La tine, mana ei in palmele tale sa nu lunece in vaul uitarii de pe buza prapastiei..

sfinx667 spunea...

Felicitări !!!
Nu am cuvinte , eu rar rămân fără, sper că tăcerea mea va spune destul ... :)
zdravo,
Sibilla