manifest
în femeie
de mai bine de un an
riduri vocalice
şi rânduri ana-cronice
despre cât aş fi fost în stare
să n-o iubesc
...
port femeia cu subînţeles
agrafă
dimensiune
sau crustă
îmi poate fi
când o reneg în surdină
…
la încheietura mâinii ei
parcă nu mă ploua
pentru că
încheitura sânilor ei
se închise spre mine
să-mi pot
imagina despre noi
că Dumnezeu
ne poartă mătanie
2 comentarii:
mataniile, fac legaturile sa fie stranse in trei. La tine, mana ei in palmele tale sa nu lunece in vaul uitarii de pe buza prapastiei..
Felicitări !!!
Nu am cuvinte , eu rar rămân fără, sper că tăcerea mea va spune destul ... :)
zdravo,
Sibilla
Trimiteți un comentariu