miercuri, 22 decembrie 2010

...

se mai întâmplă să

te găsesc din zbor şi să-mi pară

că te doresc

vag şi te-aş îmbrăţişa până

să nu mai ştim dacă

urcăm sau coborâm

doar să putem să ne

simţim cândva până şi lipsa

recul spre nori

...

foarte aproape şi

foarte carnal

te rog sau

măcar fă-mă să mă închin

apoi aşteaptă-te

să vezi că nu-mi eşti

coincidenţă ci

minune

...

acum îmi vine să

te cerşesc

pentru că în contextul nostru

extraordinar

totul se poate transforma

în pasiuni extreme

fără nicio

falsă pudoare divină

...

e criminală încrederea noastră

nu de alta dar

seamănă cu începutul nostru

de dinainte să

scurtcircuităm sentimentul

că până la noi parcă

dragostea era moment

nu monument

...

pe capătul nostru de

fracţiune de secundă de iubire

sunt prea mulţi de

n-aş face nici măcar cu litere aurite

semnul infinitului

pentru că nu-i nimic atât de trist

încât să ajung să rotunjesc

semne despre noi

şi nici să-ţi ridic vreodată

plânsul să-ţi fie

bordură lirică


2 comentarii:

Ciprian Marius Pavel spunea...

Albastru,
descins ancestral
din aceeaşi trăire,
ce ne e dată efemer,
să o dorim,
mai mult,
mai altfel,
mai a noastră.

sfinx777 spunea...

Sărbători binecuvântate !!
http://www.youtube.com/watch?v=nMeTCl1pJV4&feature=player_embedded