miercuri, 22 aprilie 2015

...


în starea ei excepţională
ea împarte
în mine binele cu bisturiul
şi de multe ori îmi vine doar
să stau
să cred în ea şi
să o iubesc
din postura semnului de carte

...
nesecata ei formă de adâncitură a sufletului
pigmentează fiecare raită pe care i-o dau
să las cu forța vorba-n brumă
sălaş să-i fie nesimţita-mi smâcitură
când dau impresia că mă-ncrunt
dar de fapt
cânt în gând o maximă vocală
pe care să i-o-ntind
în clipa-n care nu ne mai doare
din zi
lumina

...
pune-mi iubito la îngheţat prima
dorinţă pe care ţi-am spus-o
apoi dezgheaţă din ea doar binele
pentru că atunci când ne va fi mai bine
memoria involuntară a clipei ne va spune
cum este să stai în nemişcare
...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Când ne va fi mai bine?

Interzisa spunea...

:)

Lia Corbu spunea...

Pentru fiecare carte, un semn. Pentru fiecare capitol ,un semn...

Anonim spunea...

Un An.