...

...

un fel de zâmbet mi-am dorit să fie

ziua în care te-am logodit cu

încrederea mea în dragoste

şi intenţionat te-am înclinat puţin

spre ideea de a ne aminti într-o zi

cât de goi suntem când trebuie să iertăm

cât de goi trebuie să iubim

şi cât de goi suntem să ne fie uşor

iar acum doar tu îmi eşti

atitudinea corectă şi dependentă

să-ţi fiu ultimul raid de

ne-răbdare

să îmi arăţi cât de goi

trebuie să ne trimitem minuni

neterminate

pentru zile nedeteminate

...

nu ne iubim pentru impresia artistică

ci mai degrabă

să ne descreţim de imperfecţiune

de aceea

mă scutur de gând când intru la tine

de parcă am trecut prin ninsoare

să te găsesc drept

cea mai argumentată dovadă pe care

mi-am luat-o din aceasta deschidere sau ocazie

să nu apăs ce-i curat în tine

ci să apar curtat

de cât îmi vine

să ne iubim

...

m-ai ajutat foarte mult

să nu fiu liniştit în mine

dar

nu judeca sufletul omului după zbateri sau dorinţe

lasă-mă să mă zdruncin şi să mă împart cu tine

pe lumea asta

unde mi se rupe gândul după tine

iar în clipele când nu sunt aşa tare cum văd alţii

chiar dacă nici eu nu ştiu

motivul adevărat pentru care ne-am întâlnit

iartă-mă şi încearcă-mă

dacă mă întind spre tine cu nelinişte

...

este o adevarată provocare să

existe un suflet de femeie care să fie al tău

să poţi să probezi pământul cu fruntea

şi cerul cu unghiile

iar azi când mă stăpâneşte laolaltă

sângele şi dorul

las mărturie cum

mă frige fiecare atingere de-a ta

ce-i adevarată pildă despre dragoste

şi

dacă tot te ridici de mii de ori în mine într-o zi

păzeşte-mă iubito să mă răstorn înfrânt

spre tine

chiar dacă nu o să pot să îţi arăt cât

m-ai împodobit prin fiecare cuvânt

...

m-am străduit să mă lansez într-un legământ

să am mai mult loc

lângă tine

dar mi se pare cel mai incomplet gest pentru noi

atâta timp cât

fiecare pas firesc de-al meu

este de fapt o promisiune spre nefirescul

pe care mizez să te iubesc fără constrângere

de legământ

...