joi, 9 septembrie 2010

...

mi s-a spus că

dacă-şi divide eva interioară

omul nu-şi realizează sinele

şi se deszideşte din numele său

de aceea

chiar dacă te rupi uneori în mine

încearcă măcar

în loc de concluzie

să-mi aminteşti ce

reconfortant nu ne desparte

păcatul

ieri ai plecat din mine

doar cât să-mi schimbi

timpul verbului

dar n-am apucat să sufăr

pentru că aveam deja

o dezamăgire de când

mi se stricase stiloul

___

încearcă draga mea

să-mi rămâi toată viaţa

supremul gest de clemenţă

pe care l-a făcut

universul în ceea ce mă priveşte

...

nu încerca să te schimbi

pentru că automat

te-ai schimba şi-n mine

şi te-ai face

şi mai eu

iar atunci am iubi

şi mai nefiresc

şi totul dintre noi

s-ar reduce la

etape arse

...

ţine-mi dragostea în echilibru

să vezi cum mă dă peste cap

dacă-mi arăţi mai des

cât de fragil stăm

că iubirea noastră

are ceva magic din moment ce

oricând mă împiedic

fac ce fac dar cad

numai spre tine

...

nu mi-ai arătat încă

dacă pot să te aştept

dezarmat

lângă compromis

...

ce faci crezul meu de femeie

cu atâta poezie

ce faci cu

subtila noastră reancorare

___

şi înăuntrul meu

a crescut femeia

ca un superb de agresiv

animal de pradă

pentru care

lupt în fiecare zi cu mine

să mi-l asum

...

eşti pentru mine orice motiv

să pot să învăţ

să mă uit la mine

din toate unghiurile

în timpul în care

mă rotesc în jurul meu

___

de fapt senzaţia de dor

este atunci când

am ceva important

să-mi spun despre tine

dacă atunci când iubeşti

vezi doar ce vrei şi

crezi doar ce simţi

înseamnă că

aia-i realitatea

să te întâlnesc

nu-i o scuză pentru singurătate

să te iubesc

nu-i o scuză pentru păcat

să te am

mă scuză pentru tot ce nu sunt

parcă uneori

nu putem iubi

cu înţelepciunea

sfârşitului

____

după ce am atins femeia

am început să am răspunsuri

dar

n-a fost vina mea

să-mi dau seama că este

ea cu e mare

o recunosc o singură dată

sunt insuportabil

pentru că nici atunci

când vreau să fiu singur

nu pot să nu mă gândesc la tine

şi cu toate astea

îmi vine uneori

să te testez în

insuportabilitatea singurătăţii

când o să mă vezi fericit

te rog mamă

cumpără-mi

o pereche de mănuşi

să-mi amintesc

şi să pot să cad în genunchi

pentru că au fost deja

zile în care parcă

nu mă simţeam vrednic

să o ating

dragostea nu-i

înspăimântătoare

după ce te acomodezi

cu ideea că de acum înainte

ai în tine

sufletul cu două feţe

de când te ştiu

a crescut în mine

un hău imens


doar o singură dată te-am strigat

iubito

iar de atunci îmi aud ecoul

şi te aud şi tot cobori

în mine

iubito

şi când mă lovesc de tine

în hăul unde te-ai făcut ecou

îmi iese altă poezie

cu femeia este

ca şi atunci când

îţi curge sânge din deget

şi nu simţi dar te sperie

că vezi urme de sânge


ei bine

exact aşa e şi cu femeia

te linişteşti abia când

îţi dai seama că de fapt

ea lasă urme prin tine

aş minţi dacă

ţi-aş spune că te-am visat

pentru că realitatea

bate cu mult peste

cele mai îndrăzneţe dorinţe

...

e prea de tot ce mi se-ntâmplă

şi prea des

mi se pare că eşti pentru mine

femeia reflex

şi spun asta pentru că

prea des şi prea de tot

mă raportez la tine

şi mă gândesc ce-ai spune

tu reflexul meu spre prea-bine

...

totul se reduce la dragoste

şi pentru fiecare

dragostea se reduce la noi

iar dragostea noastră

se reduce la tine

şi uite-aşa am argumentul să

re-duc la tine

___

e revoltător dar

fiecare tânjim păcatul

însă

şi mai bulversant este

să vezi că

asta-i o formă de iubire

că poţi să te întorci

cu smerenie

ca şi atunci când

te simţi pregătit

să te uiţi

în proprii ochi

tânjesc după tine cum

tânjesc după păcat

pentru că într-o zi

am văzut cum este

să te târăşti de dor

doar pentru a putea avea

termen de comparaţie

în ziua când pot

să te simt

mai reală ca

păcatul

...

nu cred că poţi

să te obişnuieşti vreodată să iubeşti

că-i prea multă uimire

şi totuşi

testul îndrăgostiţilor este noaptea

când nu tresari în somn dacă

te mângâie sau te sărută

iar aici nu-i vorba de

poezie sau rutină

este doar testul îndrăgostiţilor

inconştienţi


joi, 2 septembrie 2010

...


închipuie-ţi că n-ar fi

nicio minune

în povestea noastră

dar ai grijă că o să te sperie

şi o să ai impresia că

ceva îţi taie parcă respiraţia

şi o să ţi se pară că

ţi se scurtcircuitează gândul

tu reflexul meu tăcut

fără pauze

să te am

că şi în cea mai singură clipă

de-a mea

mă clipeşti

te clipesc

la început

hăituiam amănuntele

hăituiam dragostea

hăituiam simplitatea

acum

când te iubesc cu adevărat

îmi vine

să o iau de la capăt

parcă

_____

când dorm la amiază

parcă am trăit mai mult

pentru că somnul la amiază

divide ziua

şi mă face să mă simt

a doua oară în zi

fără păcat şi pregătit

s-o iau de la capăt

şi uite-aşa am reuşit

să găsesc

două asemănări între

femeie şi somnul de amiază

parcă în prezenţa ta

pot să văd şi să miros

cum se triază pasiunea

dar nu înţeleg

ce-o să se aleagă de noi

după ce ne uităm

ce bine ne stă

prin toate aceste sedimente

pasionale

copilului ar trebui

să i se inducă de mic

asocierea că femeia

trebuie comparată cu

starea de sărbătoare

a aburilor de pâine

să dea Dumnezeu

să-mi fii pentru tot

restul zilelor

ireparabilă capcană de iubire

pentru că

în irepetabilul lanţ de slăbiciuni

al unuia pentru celălalt

ne aşteaptă cuvântul

ca dragostea de mamă

cred că infinitul

s-a inventat pentru tine

nu de alta dar de prea mult timp

am tras linie

şi am început să adun

ce eşti pentru mine

_____

să ne ţinem pro-porţia de iubire

şi când n-o să ne mai oprim

să ne îmblânzim

să nu te pândească

neîmblânzita mea

certitudinea că

ceea ce ni s-a întâmplat

seamănă cu revolta

ci mai degrabă

ne-am fost

pro-porţia de durere

cred că ea este femeia

care face lumina să tacă

nu spun că nu mi-e dragă

dar când strig parcă ea

mi se face ecou

...

să ne întoarcem cu spatele

şi după zece paşi să ne răsucim

şi să încremenim

că stăm la zece paşi distanţă

de despărţirea noastră

să ne vedem complet goi

de păcate

iar apoi

după ce ne obişnuim unul cu celălalt

ar fi interesant

să vedem cine trage primul

cortina poeziei

eu ca un adam

te aveam

eva-nescento

apropie-te că-n literă

stă ca un înger tot

contextul ce n-ar putea aştepta

vreodată între noi


...

din când în când

visul trebuie aruncat din pernă

să se transforme

în femeie


...

în turbulenţa noastră

trebuie să creşti doza

ca să obţii acelaşi efect

de re-întâlnire


cen-tri-fuga

astăzi nu te ating
astăzi mă învelesc
şi-n
cu-vântul tău
şi ustură
şi tot nu te pot atinge astăzi
şi mă chinuie
că parcă nici degetele nu mi se ating
să-mi fac cruce
şi parcă astăzi îmi vine să-ţi strig că
nu mă atinge
cu-vântul
şi doare şi ştiu că te doare şi mai tare
astăzi când nu ne atingem
cu-vântul
şi tot nu înţeleg
tu cum suporţi
să învelesc cu-vântul
şi astăzi parcă icoanele nu mă sărută
pentru că-i ziua în care
nu ne-am atins
şi astăzi parcă tot cu-vântul
ne-am pedepsit să nu ne înţelegem
să tremurăm şi să
ne repetăm şi să strigăm astăzi
unul după altul
şi să doară şi să nu ne auzim
astăzi când nu te ating
şi de astăzi
să ne repetăm
cu bucurie
cu-vântul
că am putut trece
ca prin bocet
prin ziua de astăzi

marți, 31 august 2010

...

încărcătura de semnificaţii

e mult mai mare

dacă atunci când vrei

să săruţi mâna celei

pe care o iubeşti

îţi opreşti buzele în palma ei

...

spre tine mă apropii

cu plecăciune pentru că

numai spre tine

s-ar fi putut duce

toate cuvintele pe care

n-am apucat să le scriu

...

să nu mă laşi niciodată

doar cu braţele mele

să turez poezia

îngerul meu de femeie

...

acum eşti şi poezie

măcar atât

cât nu-mi ţin respiraţia

...

uneori cred că ar trebui

să fiu mult mai atent cu tine

să pot să mă citesc

pe chipul tău

ca fericirea

ca tristeţea

ca descifrarea

...

te-am acceptat deja

printre frisoanele mele

ca spovedania

...

mi-am făcut braţele cataramă

şi m-am închis spre tine

exact din secunda

în care mi s-a lărgit

starea de bine

adică

starea de tine

...

cât trec prin faţa ta

să testez prioritatea din

te iubesc

se poate spune că

tra-ver-sific

...

nu mai aveam răbdare

să mă cunosc

şi draga de ea

m-a primit de la început

ca şi cum aş fi fost deja

dintr-o infinită desecretizare

cea mai dură luptă

din povestea de dragoste

este până poţi trece dincolo de

acceptare

vibrant de rar

să-mi înveleşti inima

de cuvinte

pentru că în tot restul clipelor

mi-e destul să te ştiu a mea

fără să-mi dau seama

m-ai făcut să continuu

şi azi să te aduc

dragostea mea

să-mi arăţi limita supremă

a coordonării

cât de greu

este să poţi în acelaşi timp

să rămâi

atent şi la deget şi la poezie

dacă într-o zi

ţi-ar spune cineva

că n-ai încotro

nu-i răspunde şi

întoarce-i spatele

că mă ai pe mine

sper să nu te superi

dacă aş spune tuturor

că eşti mâna mea de ieri

şi mâna mea de mâine

piesa 12 - compusă de tony nyerjak pe versurile mele




nu am ştiut de te-am oprit
că-mi lăcrimai a mia oară
după ecoul cel zdrelit
al nopţilor de scorţişoară

ieri ca din rimă te-ntorceam
poemul meu cândva carnal
femeie-moft, urlet-balsam
erai amorul meu final

de fapt îmi eşti prezent şi strajă
în strâmtul nostru relativ
pirogravat pe-o arsă coajă
de-un zeu neplâns, de-un zeu captiv

iubito şterge-mi dacă poţi
şi lacrima şi tot şi vina
şi dă-mi povestea pe bucăţi
sau hai sfinţeşte-mi rădăcina

că poate eu nu am ştiut
din nopţile de scorţişoară
să sfarm în dinţi ce te-a durut
să-ţi fac durerea să dispară

refren:
azi văd cicatrizat pe cer
ecoul tău prea-adorată
de-aceea strig şi poate sper
să-mi fii prefaţă şi erată

piesa 11 - compusa de tony nyerjak pe versurile mele




de ţi-ai muşca până la sânge

tăcerea dintre noi nesigur

m-aş răsuci şi te-aş atinge

să vezi că şi eu încă tremur

pentru că tot ce am se sparge

iar la contur se face vultur

să ştii că-n dragoste n-ajunge

să mă cutremur de-unul singur


de-aş învăţa să fac agheasmă

din şoapte ca să mă astâmpăr

te-aş lua din starea de fantasmă

să nu-ţi dai seama dacă sufăr

că-mpart la doi ce-i despre tine

când ieşi din cărţi de anticar

de-aceea nu mă pot abţine

să te iubesc sau să dispar


nimic nu ţi-am cerut din ziua

în care te-am simţit sigiliu

dar azi te rog nu-mi smulge clipa

nu-mi spune totul în detaliu

că din acel asediu liric

de am rămas cu gravitaţia

te strig la fel de categoric

să-mi ierţi concluzia şi negaţia


şi dacă mâine-ntâmplător

de printre vechituri va strânge

povestea noastră un scamator

gândeşte-te că nu-mi ajunge

să mi te dea să te ador

că totul parcă se atinge

de ziua-n care pun zăvor

peste cuvânt şi peste sânge


piesa 10 - compusa de tony nyerjak, pe versurile mele




ne trebuie aşa puţin
să fim mai fericiţi că-n frig
am învăţat să mă abţin
să-ţi fac păcatele covrig
că pentru tine pun culoarea
de strajă-n versul meu stâlcit
să vezi că-mi taie răsuflarea
să-ţi fiu sortit şi fericit

îmi vine uneori să-ţi spun
că te iubesc aşa-ntr-o doară
de parcă-mi vine să răzbun
ce o să-mi fii de mâine aseară
de fapt îmi eşti apus şi torţă
şi crede-mă iubito ştiu
că fericirea-mi stă în faţă
cât despre tine pot să scriu

nu aştepta să-ţi spun sfârşitul
poveştilor zdrelite-n coate
că încă nu mi-ai fost destul
blestem, balsam, suspin şi poate
o să îţi dau de ziua ta
povara de-a ne fi-ntâlnit
să vezi ce simplu-am breveta
ce-i fericit din ce-am găsit

...

în întretăierea drumului nostru

parţial terestru

nu ştiu cum ai reuşit

dar ai trezit în mine

interes abraziv

şi abia ne aştept iar ziua

în

ne-muşcare

cu

re-muşcare

...


opreşte-te
te rog opreşte-te
în dreptul meu că acum
a venit la noi
acea clipă în care să
simt că eşti tot ce
mi se putea întâmpla
mai bun pe lume
iar dacă nu ţi-am spus încă
am pentru tine
o jumătate de secret
în mâinile tale
trăiesc
toate sentimentele
de dublă înălţare
asemeni unui sărut
în liftul în urcare

...

aş fi dispus
să mă mut între
datoriile poeziei
să pot sta mai aproape
de spasmele noastre arhetipale

...

în jurul tău
cuvântul îmi ajunge
la saturaţie
şi pot sta o veşnicie
aşa
pur şi simplu doar să stau
în jurul tău
ca dorinţa

...

acum nu mi se pare
deloc trist
să stau cu faţa în pumni
când mi-e dor de tine
pentru că strategia e genială
acolo
cu ochii închişi
pot reconstitui
cu o precizie chirurgicală
fiecare detaliu şi miros
pe care ţi le-ai uitat
vreodată în
mâinile mele

...