piesa 12 - compusă de tony nyerjak pe versurile mele

nu am ştiut de te-am oprit
că-mi lăcrimai a mia oară
după ecoul cel zdrelit
al nopţilor de scorţişoară

ieri ca din rimă te-ntorceam
poemul meu cândva carnal
femeie-moft, urlet-balsam
erai amorul meu final

de fapt îmi eşti prezent şi strajă
în strâmtul nostru relativ
pirogravat pe-o arsă coajă
de-un zeu neplâns, de-un zeu captiv

iubito şterge-mi dacă poţi
şi lacrima şi tot şi vina
şi dă-mi povestea pe bucăţi
sau hai sfinţeşte-mi rădăcina

că poate eu nu am ştiut
din nopţile de scorţişoară
să sfarm în dinţi ce te-a durut
să-ţi fac durerea să dispară

refren:
azi văd cicatrizat pe cer
ecoul tău prea-adorată
de-aceea strig şi poate sper
să-mi fii prefaţă şi erată