în întretăierea drumului nostru
parţial terestru
nu ştiu cum ai reuşit
dar ai trezit în mine
interes abraziv
şi abia ne aştept iar ziua
în
ne-muşcare
cu
re-muşcare
opreşte-te
te rog opreşte-te
în dreptul meu că acum
a venit la noi
acea clipă în care să
simt că eşti tot ce
mi se putea întâmpla
mai bun pe lume
iar dacă nu ţi-am spus încă
am pentru tine
o jumătate de secret
în mâinile tale
trăiesc
toate sentimentele
de dublă înălţare
asemeni unui sărut
în liftul în urcare
...
aş fi dispus
să mă mut între
datoriile poeziei
să pot sta mai aproape
de spasmele noastre arhetipale
...
în jurul tău
cuvântul îmi ajunge
la saturaţie
şi pot sta o veşnicie
aşa
pur şi simplu doar să stau
în jurul tău
ca dorinţa
...
acum nu mi se pare
deloc trist
să stau cu faţa în pumni
când mi-e dor de tine
pentru că strategia e genială
acolo
cu ochii închişi
pot reconstitui
cu o precizie chirurgicală
fiecare detaliu şi miros
pe care ţi le-ai uitat
vreodată în
mâinile mele
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu