duminică, 8 august 2010

...

mă aştept la orice

şi pentru că totul are sens

ţi-am găsit explicaţia

pentru mine eşti

orice sens

orice încercare

sau

ne-regulă.

stai nu te speria

tocmai ţi-am explicat că

din moment ce eşti

pentru mine orice sens

înseamnă că şi tu poţi

vedea ce-i cu mine

în orice sens

aşa că te rog citeşte

ne-regulă

drept

regula noastră

regulă despre noi

dacă pot vedea un punct

de pe pagina anterioară

înseamnă că acolo

am avut parte de o

experienţă intensă

sau două suprapuneri.

parcă până acum

nu mi-am dat seama

că dacă faci nori sau

mâzgăleşti hârtia

poţi avea surprize

pe pagina de mâine

de aceea

astăzi dacă scriu despre tine

îmi vine să bag

cerneala cuţit

prin toate caietele lumii

să se convingă şi cei

care nu cred în poezie

că tu eşti

adevăratul meu poem

astăzi m-ai iubit?

te rog

fă-ţi proiecţia mentală

a zilei de mâine

iar după ce te întorci

la noi

te rog spune-ţi

cât poţi tu de sincer

dacă

mâine m-ai iubit

_____

oricare dintre noi doi

este plin de sânge

dar asta nu înseamnă că

nu putem fi fericiţi

te-am pre-văzut

dominaţie absolută sau provocare

dar pe atunci nu tremuram

în acest ţinut

de mână

între noi stau la locul lor

milioanele de probabil

dar pentru că

ni s-a dezvoltat şi simţul practic

am început să ne lăsăm

altfel

în soluţia de iubire

în cădere mi-a lăsat

două zgârieturi perfect paralele

pe încheietură

şi am început să fac

paralelă cu noi ca zgârietură

sau încheietură

iar stadiul nostru de metaforă

s-a complicat

că vedeam

la un loc paralele şi încheietură

ba mai mult le şi simţeam

şi ne simţeam

şi chiar nu ştiu ce-am fost

în acel moment

dar m-am gândit la tine

când am ridicat un bolţar

ce mi-a crăpat în mână

şi care

în cădere mi-a lăsat

două zgârieturi perfect paralele

pe încheietură

dacă am poezia

tu chiar nu mai eşti ne-voită

să ştii când

te admir sau te ating

poate suntem doar

preţul vindecării

unui înger obsedat

de dragoste

când mă dezorientează nordul

închid ochii

şi pot să jur că

am din noi

senzaţia primului sărut

doar între noi

spaţiul are

caracteristici de articulaţie

iar cuvântul are

răbdarea în arcuire

nu vreau să-mi spui

de ce intrăm în rezonanţă

când ne iubim

şi nici nu vreau

să-mi imaginez câtă

rezonanţă trebuie să

despachetăm să ne ajungă

în sandwich-ul pentru drum

uită-te din când în când

şi spune-mi dacă-mi vezi

următoarele două – trei degete

că ştiu că

o să-mi dea Dumnezeu

tot ce am nevoie

să-i pot scrie despre noi

acum nu mă mai mişcă nimic

acum rezist

pentru că ea îmi este

fortificaţie

şi ofensiva simţurilor

imediat a devenit totul personal

şi după ce m-am dezmorţit

păream încă pansat

dar de data asta cu

benzi de confirmare

_____

atenţie

acesta nu este un exerciţiu

acesta nu este un experiment

acum sunt doar eu

să nu uit

că eşti pentru mine

fugă în lume


nu aş schimba nimic

aş repeta totul la infinit

şi totuşi

cred că nici asta nu-i

cea mai bună metodă

să realizez cu adevărat

ce eşti pentru mine

stai că vin să-mi arăţi

dacă doare ce visăm

că n-are cum să fie

aşa groaznică realitatea

câtă vreme e vorba despre tine

parcă nu-mi mai este frică

de cuvânt

indiferent cât de pasional

mi se arată

indiferent cât

mi te arăţi

_____

e prea greu să decid

cât să te iubesc şi cum

să mă întorc spre

capitolul tău făcut prea

scut între

pasiune şi raţiune.

da

ştiu teoria că dacă iubeşti

nu iei decizii

de aceea te iau cu totul

să-mi fii sită pentru

încetinirile terestre

şi pentru când

nu pot să aleg ce

din trăirile noastre

punem pentru la iarnă

...

după ce termini

de plâns

aşa-i că mă ajuţi să-mi

arborez declaraţiile de

dragoste la tine la poartă?

bineeeeeee

ştiu că tu nu poţi să plângi

dar şi tu ştii că n-am

declaraţii de arborat

pentru că m-am convins

că eşti pentru mine

mai presus de

orice declaraţie de dragoste

arborată

ne-arborată

sau

ne-elaborată

...

femeia este

un cumul de

cuvinte încrucişate

care-ţi corectează din mers

toate încrucişările

şi rateul gândului

dar o face

cu diplomaţia unui

stilou frumos care te lasă

să crezi că tu eşti

cel care scrie poezia asta

...

eu sunt cel care

nu a trecut de minune

sunt în

minunea lămuririi

noastre afective iar

de aici nu se iese

şi nici nu se inventariază

nimic

pentru că aici

singura obligaţie este

să-i trăieşti

celuilalt minunea

...

acum putem

să ne uităm şi-n sus

să ne alegem un loc nebun

pentru ritualul nostru

confortabil de iubire

...

mi-e dor de tine

dezarmant

şi de neatins

...

să nu ne punem niciodată

cap la cap

că aşa totul se lungeşte

şi e mai complicat

că trebuie sudură

mai bine

ne răsucim

şi într-o zi când o să fim

coloană

ne vom păstra

dincolo de limita

de-a înţelege că poate

şi tu mă iubeşti

în felul tău

în felul meu

...

promite-mi ceva

orice

doar promite-mi

chiar şi că într-o noapte

o să-mi promiţi

că va fi luna plină

de câte promisiuni

n-am ştiut să ne spunem

cât ne-am avut aproape

clar

...

atât îmi eşti de dragă

încât în jurul nostru

parcă şi lumina are greutate

de aceea

îţi spun acum

că n-o să trebuiască

să aprinzi vreodată

lumânări pentru ce a fost

pentru că

nu a fost

încă

mai nimic din acest

prezent continuu

_____

mai bine să nu ne uităm

şi când nu ne uităm

în cuvinte

să ne strângem şi

în răspunsuri să ne trântim

apoi dacă tot nu mă înţeleg

o să mă întind cu teamă spre tine

...

nu am de ce să aştept

că oricum între lacrimă şi plâns

e mare diferenţă

şi chiar dacă uneori nu vreau

să te pomenesc

mi se pare că te prefer

să-mi limpezeşti ochii

altfel

dacă ai fi

plâns pentru mine

ar trebui prea des

să mă frec la ochi să nu-mi mai pleci

data viitoare o să încerc

să-ţi număr genele

să văd data şi mai viitoare

dacă-ţi lipseşte una

să pot în felul acesta

să-mi imaginez

că pentru cât ţi-am lipsit

ai stat cu genele-n mâini

cu genele-n mâini

draga de tine

draga de tine

nu ştiu ce am

nu ştiu ce ai

îmi vine să-mi închei

socoteala cu cuvintele

pentru că

îmi vorbeşti şi totuşi

parcă nu eşti aici

de aceea

nu voi şti niciodată

cât te am

ce am

...

şi dacă nu mi se cuvine

tu poţi să-ţi dai seama

că te iubesc

e ca şi cum

ar trebui să te obişnuieşti

să te uiţi după

ce-i despre noi

şi sub faţa de masă

...

nu am ce să-ţi fac

aşa că

uneori mă mulţumesc

să mă caut în tine

...

nu-i suficient să te rog

nu-i suficient să mă doară toate

să n-am suficiente mâini pentru tine

de aceea

mă închid după ultima

ta căutare cu tot cu

cheia insuficientei

noastre patimi

___

hai să simplificăm lucrurile

să-ţi spun

în loc de

te iubesc uneori la nebunie

mai bine

te iubesc uneori

nu-i chiar aşa incomod

să mă trântesc

în apucăturile tale erotice

să ne mire

fisurile din piatră

şi blândele nefericiri

dar

parcă mă inhibă

să ştiu cât mă iubeşti

şi când

te împlunţi ca o

surpriză în mine

nici drumul pe munte

nu stă aşa înţepenit

cum te aştept

să-ţi fie dor de

încre-menirea

simptomelor noastre de

împăcare crestate

dincolo de

castelul nostru de nisip

când mă iubeşti

înţelegi totul

şi de la dreapta la stânga

ca

frigul de la picioare

nu mai am mult

până-ţi trezesc

şi celelalte instincte

sau

poate

nu mai avem mult

să nu ne trezim


povară de sânge

eu terminaţie

tu nervoasă

eventual pot să

te rog sau să

mă rog

să ne cimentăm

ne-răbdarea

dacă singurătatea

nu-i altceva decât

nebunia mea

în raport cu ceilalţi

înseamnă că

încep să te iubesc

eşti ca şi cum

m-ar ustura ochii

dintr-o oboseală plăcută

pune-mi

pofta cui

peste toate celelalte

pofte ale tale

sau măcar peste

pofte letale

pune şi tu o vorbă bună

despre noi

şi dacă

în-timp-păşim

ne

în-ti-părim

poate ştiu doar

să te întâmpin

sau poate

doar asta contează

din moment ce

şi rugăciunea-i întâmpinare

spune-mi ce cuvânt

îţi place cel mai mult

să îmi promit

că n-o să-l rostesc vreodată

iar în felul acesta

o să ai mereu

un motiv să-mi stai

să aştepţi ceva de la mine

poate aşa e mai bine

să nu înţeleg dacă

poezia aceasta

se termină

la mine sau la tine

îmi place să cred

că pentru tine

nu există antidot

şi chiar mă laud

că m-am îmbolnăvit de noi

între timp

mai bine continuăm

să rezemăm

ce-i despre noi

în ace de siguranţă

să nu ne apese chiar nimic

să fim nevoiţi într-o zi

să coborâm cu picioarele

pe pământ

dacă ne-am cunoscut

în aer liber

înseamnă că

a vrut să ne vadă

şi să ne binecuvânteze

_____

revoltă instinctivă

sau

răsplată afectivă

nu ştiu dar ştiu că-i

clipa noastră intimă

şi pare din unghiul ăsta

mai degrabă

un împrumut

prin care ne lăsăm

uneori unul celuilalt

de asta nu-ţi spun prea des

unde eram

unde erai

e rai

în introspecţia noastră

lucid de carnală

chiar există asemănare

între femeie şi poezie

de exemplu

o poezie poţi să o scrii

pe tastatură sau

să-i modelezi literele din creion

dar ea

întotdeauna o să aprecieze

că ai avut răbdare

să-i mângâi hârtia

să îmi asum

toată tristeţea ta

să rămână

în mine mai bine

să rămână

să am imaginea completă

a ceea ce nu putem fi

grăbeşte-mă

trăieşte-mă

dar

opreşte-mă pe

buza ta odată

făclie de fată

nu mai contează

ce cred

ci câtă suprapunere

de trăiri suportăm

aşa s-a nimerit

să mă dereglez când te-am întâlnit

deşi spuneam la disperare

că nimic nu-i întâmplător

de aceea îmi place

să întreb uneori dacă

întâlnirea noastră este

la singular sau la disperare

dis-sperare


_____

în faţa ta

n-am consolare

nici armură

de aceea sângerăm uneori

...

pentru mine

eşti de mult

cruce pe vârf de munte

pretext

şi să mă uit

cu drag spre cer

...

chiar n-am nevoie

de nimic de la tine

pentru că

îmi eşti

pactul de iubire

făcut cu Dumnezeu

...

atâta timp cât

nu mi te explic

nu-mi trebuie paranteză

nu de alta dar

n-are rost cât ştiu că

n-o voi închide niciodată

în ceea ce te privesc

...

prea mult îmi stai

prea mult îţi stau

dar

vai ce bine-i

...

trambulină lirică

dezmăţ sentimental

grenadă de spasme

vernisaj carnal

altar neînchinat

sudură perfectă

promisiune magnetică

altă idee

goliciune înţeleasă

descuamare imposibilă

ancoră pământie

bumerang emoţional

aprindere spontană

sens unic

tăietură cu clipire

şi nu-ţi mai zic

şi altele

despre tine

zbaterea mea

____

încep să cred că

femeia nu este noţiunea

relativă din traversarea

legendei de dragoste

încep să cred că femeia

este singura certitudine

a apartenenţei noastre relative

la timpul

pe-trecut

între poveştile ce cresc uneori

mai repede decât

unghiile unei

iubite imaginare

...

mi-au spus că

nu avem decât un suflet

dar eu

pot să jur că

de când te-am întâlnit am două

...

când eram mic

închideam instinctiv ochii

dacă bătea cineva un cui

şi chiar îmi era ruşine

să clipesc pe fiecare

lovitură de ciocan

astăzi

nu m-am dezobişnuit

să închid ochii

dacă ne iubim fără ruşine

pe secundarul ce dă în noi

cu instinct de ciocan

...

îmi place să-ţi scriu

pentru că numai tu

îmi poţi arăta că

liniştea creşte litera

ca un sân frumos

...

distanţa dintre noi

este mai împovărătoare decât

distanţa dintre mine şi mine

poate de aceea

distanţa e sistemul de alarmă

pentru zilele când

iubeşti dez-povărător

...

la umbră de femeie

şi totuşi încă

nu ştiu dacă pot scrie

pe umbra de femeie

...

despart în silabe

când mă încăpăţânez să cred

că literele sunt mai

fericite decât noi

pentru că altfel ele ar sta

în sărutul lor etern de cuvânt

şi nu mi se pare corect

ca noi să trebuiască să

ne dezlipim buzele

nici măcar să facem

literelor moftul de-a le

rosti împreună

...

dimensiunea reală a

sărutului nostru

o înţeleg abia când

văd ce greu îi este

hârtiei să ne cuprindă

...

printre temeri şi

momente de intimitate

să ne întoarcem

unul altuia

semnul exclamării

...

singurul lucru cert

ce pot să-l spun despre tine

este că

nu mi-ai fost

nu-mi eşti

şi nu-mi vei fi

rutină pe retina poeziei

...

mi-e aşa dor de tine

încât te baricadez

în toate secreţiile

ne-pământene ale

plecării

...

iar în ziua

când nu eşti lângă mine

măcar

iubeşte-mă

netratabil

...

parcă ai învăţat

să fii în braţele mele

dintotdeauna

şi în firescul acesta

inexplicabil

nu-mi dau seama dacă

erai deja

braţele mele

şi înainte de-a realiza

că eşti tot ce am mai de preţ

...

dă-mi un colţ Doamne

atât îţi cer

un ultim refugiu

unde să ştiu că mă aşteaptă

ca răbdarea nemuşcată

a începutului de sân

...

îmi aminteşti de noi

sau

poate sunt prea multe

locuri şi lucruri

care mă fac să mă

raportez la fericire

ca în faţa unei icoane

de aceea mai bine

am renunţa la locuri şi lucruri

că oricum nu mai trebuie

să mă conving că

tu

doar tu

poţi să faci minuni

din mine

...

aşa mi s-a întipărit

gustul tău

de parcă acum m-ar lua

prin surprindere să-mi

muşc din mână

pe rând câte două secunde

ale întâmpinării tale afective

o secundă pentru când

n-o să doară

şi o secundă să aştept

imprefecţiunea scrisului

să-mi arate

gustul mâinilor noastre

ca ultima lumină

a pământului care

uneori nu ne desparte

invidia zeilor

cărora nu li se întipăreşte

gustul iubitei

ca muşcătura din mână

...

nu te supăra

dar încă nu pot să

despachetez ce nu am

înţeles despre tine

...

mi-e tare frică

să mă uit dacă

în măruntaiele literei

sunt oglinzi în care

uneori ne mirăm

cât de dragi ne eram

mi-e frică tocmai

pentru că în toate acele zile

parcă nu te iubeam

ca acum

...

_____

eşti pentru mine

ca un avertisment că

n-aş putea de unul singur

să trec peste

oferta cerului de-a-mi

continua războiul

cu mine însumi

nu-i deloc ceva static

să nu-mi pot

dezlipi ochii de pe tine

mi se pare perfect normal

că altfel

dacă nu te văd

fac un efort prea mare

şi chiar doare

ca dez-lipirea cămăşii mitologice

în clipa când

uit la ce-i bună poezia

ştiu doar

că ţi se potriveşte

...

dacă n-aş avea sânge

şi te-aş avea pe tine

în loc de inimă

mă întreb dacă ne-ar

mai ajunge poezia să trăim

unul pentru celălalt

eşti femeia pentru care-mi cert

apucăturile de copil

ce ascultă preotul când

spune că “să-ţi fie frică de Dumnezeu”

este un clişeu aberant

că nu-ţi poate fi frică de cineva care

te iubeşte

şi totuşi mi-e frică iubito

să nu te pierd

ai prea multă dreptate

că am căutat scuze pentru orice

deşi nu am dreptul să te pun

să crezi că uneori

cuvântul

e surogatul pentru toate

florile pe care nu ţi le dau

nu de alta dar

dacă ar fi aşa ar însemna

că-ţi dau înapoi ceva ce-ţi

aparţine deja

pentru că îmi place să cred

că de la tine am

a-ul

ca un ţipăt pasional

al în-corporării noastre lirice

cel mai bun lucru

pe care l-am făcut împreună

a fost

să ne privim în ochi

să fim siguri că

poezia nu rămâne după noi

ca oasele uitate

_________

nu-s bun să descriu

sentimentul

dar imaginează-ţi că

am pentru tine exact

senzaţia aceea pe care o ai

dimineaţa când

toată lumea încă doarme

şi găseşti pe asfalt

o hârtie mototolită

ce a stat acolo

toată noaptea

răbdând pe ea

latura personală a lui

“iubesc”

asta-i poezie

sau risipă de hârtie

dar oricum

mi-e dor de tine

în ziua când

te voi iubi cel mai mult

aş vrea să fie

ca acum

aceeaşi mişcare din încheietură

poate să mi te ia

sau să mi te aducă

mai liniştită şi mai

frumoasă decât

o tensiune sexuală

eu nu rămân cu poezia

că ea are destinul ei

eu rămân cu tine

că ai destinul tău

ca mine

dacă dorm

nu înseamnă că

nu te iubesc

ştii că nu-mi ajunge doar

să-ţi induc ideea că-mi eşti dragă

şi că trebuie de multe ori

să te ţin de mână să

simţi asta

să te ţin de mână

să simţi cât te iubesc

cu şi fără cuvinte

să nu mai înţelegem

nimic din ce-i despre noi

sau ce-i despre

filosofia furnicăturii

cu mână de cuvânt

pentru mine

nu eşti femeia de ţinut

în vitrină

că deja te-ai târât prea mult

prin poezia mea

aşa că azi pot să

confund mersul spre tine

cu întoarcea

spasmelor

ne-aşternut-e

când te-am văzut

dacă-ţi muşcam

din mână un sărut

ţi-ai fi putut imagina că

nu respect cuvântul

iar dacă-ţi muşcam sărutul

din mână

azi nu mai aveam

despre ce scrie

când te-am văzut

de prea multe ori

trăim în ce a fost sau în-ţelegi tu

de aceea

mă bucur să fiu

lângă tine în acest

accident a-temporal

din care vă rog

nu mă des-carceraţi

astăzi

chiar mi-e greu

să-ţi spun pe nume

pentru că numele tău

merge şi-n faţa lui Dumnezeu

aşa că

aici în poezie te strig

oricum altcumva să

mă ardă că uneori

poate nu sunt demn

să te duc prin

tranşeele gândului meu

dacă ştiam că

tu ai inventat prelungitorul

pentru clipa fericită

te căutam mai de mult

ţine-mă în balansoarul tău

să creadă lumea că

testăm gravitaţia

să ştim numai noi că

în oricâte silabe ne despărţim

la un moment dat

tot vine ziua când ne strângem

în acelaşi balans

al sărutului

lutului

_________

aici trebuia să fii tu
ecou încastrat în începutul
nostru de hârtie
poate e timpul să mă
gândesc repede la tine să
nu-mi sari pe următoarea pagină
să trebuiască să încerc să
te înţeleg ca pe o carte deschisă
între braţul stâng şi
dreapta noastră mângâiere
de aceea
nu-i destul să-mi termini
respiraţia că oricum sunt
al tău
chiar şi aşa aruncat
dintr-o alergare bezmetică a zeilor
ne-îmblânziţi
în fond diferă doar
starea de spirit şi numele
ră-sucirii noastre şi
parcă parcă
nu-mi iese nimic pentru că
aici trebuia să fii tu
aici unde singura poezie ce contează
e
hai acasă


acum
e ok
îmi lipseşti

şi eu te iubesc


în realitatea mea
tu eşti
noapte bună
echilibrul furtunii
ţâşnite special
să pară liniştea
dintre noi mai
noapte bună


mi-ai spus să nu ating
că-mi rămân pe degete
toate încercările din care
ne bucurăm unul de celălalt
să nu ating frunzele
că-mi rămân fluture
în mână
să nu ating cuticula
începutului tău de
femeie
metaforă
aşa că
în seara asta o să te ador
ca nevoia
de-a te şti fericită


cred că eşti
primul om căruia nu i s-au
dezlipit culorile
de aceea
cred că eşti
prima
mea poezie
în care stăm dincolo de noi
cu mâinile împreunate
de parcă
dansează toate vocalele
ochilor noştri
(ne-mai)
întâlniţi
printre degetele
ce nu mai păreau
nici ale mele
nici ale tale
cât creşteau vrej
peste ploaia făcută
pleoapă
sau carapace de dragoste


nu te obişnuieşti
niciodată cu iubirea
că pe margini
nu mai încape nimic
aşa că
dă-mi încă o dată
mâna să ţi-o sărut

înţelegi
copil frumos?


cât sunt ca tine
nici liniştea nu mă apasă
contează doar respiraţia
ştiu
explic prea mult dar
de data asta trebuie
să ştii că nici
liniştea dintre noi nu-i
apăsătoare
pentru că atunci fermentează
cele mai frumoase
fraze despre fericire


ne-a trecut
să nu ne închipuim
că într-o zi o să pot
să-ţi spun cât te iubesc
la fel de firesc
de parcă ţi-aş întinde
un pahar cu apă
de aceea acum
te-am trecut pe
rândul de sus al aşteptării
să nu văd
că dacă scriu
femeie extremă
sau
femeia extremelor
cerneala aşa o să vibreze
încât tu
vei detecta de acolo din
primul rând al poeziei că
te iubesc
ne-firesc
şi
ne-trecut


aproape ne-a reuşit
aproape o cred că
duc un război cu ea
pentru a vedea
cine spune primul că
şi-a ţinut cât a putut de mult
mirosul pe care celălalt
i l-a lăsat în palmă
şi uite-aşa
fiecare ne ducem încă
instinctive mâinile spre faţă
de parcă ne-am pregăti
pentru un plâns copios
dar de fapt acolo în
intimitatea noastră
dintre mâini şi ochi
inhalam tot ce mi-a
rămas de la ea
ca paginile din prima biblie
atinsă de mâna lui Dumnezeu


de tine depinde
când ne luăm în braţe
dacă

poezia
se scrie
singură


tu chiar nu-ţi dai seama

lumina ţâşneşte în lume
doar de dragul tău


da
pentru că-i vorba despre tine
nu trebuie decât
să-mi întind mâna
şi să iau versul

p.s.: nu spune nimănui că astăzi
ne-am stratificat rănile
ca asemănarea dintre
sacrificat şi sanctificat


2 comentarii:

Lia spunea...

"gândesc repede la tine să
nu-mi sari pe următoarea pagină"

Între multele litere, se inserează deseori semnul mirarilor noastre si virgula din mirările adjectivale. Prea frumos, poetul a însirat dantelatic sentimentele pentru aleasa inimii sale. :)

Felicitari Mircea! Sa fiti iubiti de Cer :)

Anonim spunea...

se simte de la prima lecturare a poeziei cum pluteste iubirea in fiecare cuvant!!!fiti binecuvantati!!!