...

încărcătura de semnificaţii

e mult mai mare

dacă atunci când vrei

să săruţi mâna celei

pe care o iubeşti

îţi opreşti buzele în palma ei

...

spre tine mă apropii

cu plecăciune pentru că

numai spre tine

s-ar fi putut duce

toate cuvintele pe care

n-am apucat să le scriu

...

să nu mă laşi niciodată

doar cu braţele mele

să turez poezia

îngerul meu de femeie

...

acum eşti şi poezie

măcar atât

cât nu-mi ţin respiraţia

...

uneori cred că ar trebui

să fiu mult mai atent cu tine

să pot să mă citesc

pe chipul tău

ca fericirea

ca tristeţea

ca descifrarea

...

te-am acceptat deja

printre frisoanele mele

ca spovedania

...

mi-am făcut braţele cataramă

şi m-am închis spre tine

exact din secunda

în care mi s-a lărgit

starea de bine

adică

starea de tine

...

cât trec prin faţa ta

să testez prioritatea din

te iubesc

se poate spune că

tra-ver-sific

...

nu mai aveam răbdare

să mă cunosc

şi draga de ea

m-a primit de la început

ca şi cum aş fi fost deja

dintr-o infinită desecretizare

…

cea mai dură luptă

din povestea de dragoste

este până poţi trece dincolo de

acceptare

…

vibrant de rar

să-mi înveleşti inima

de cuvinte

pentru că în tot restul clipelor

mi-e destul să te ştiu a mea

…

fără să-mi dau seama

m-ai făcut să continuu

şi azi să te aduc

dragostea mea

să-mi arăţi limita supremă

a coordonării

cât de greu

este să poţi în acelaşi timp

să rămâi

atent şi la deget şi la poezie

…

dacă într-o zi

ţi-ar spune cineva

că n-ai încotro

nu-i răspunde şi

întoarce-i spatele

că mă ai pe mine

…

sper să nu te superi

dacă aş spune tuturor

că eşti mâna mea de ieri

şi mâna mea de mâine

…