de ţi-ai muşca până la sânge
tăcerea dintre noi nesigur
m-aş răsuci şi te-aş atinge
să vezi că şi eu încă tremur
pentru că tot ce am se sparge
iar la contur se face vultur
să ştii că-n dragoste n-ajunge
să mă cutremur de-unul singur
de-aş învăţa să fac agheasmă
din şoapte ca să mă astâmpăr
te-aş lua din starea de fantasmă
să nu-ţi dai seama dacă sufăr
că-mpart la doi ce-i despre tine
când ieşi din cărţi de anticar
de-aceea nu mă pot abţine
să te iubesc sau să dispar
nimic nu ţi-am cerut din ziua
în care te-am simţit sigiliu
dar azi te rog nu-mi smulge clipa
nu-mi spune totul în detaliu
că din acel asediu liric
de am rămas cu gravitaţia
te strig la fel de categoric
să-mi ierţi concluzia şi negaţia
şi dacă mâine-ntâmplător
de printre vechituri va strânge
povestea noastră un scamator
gândeşte-te că nu-mi ajunge
să mi te dea să te ador
că totul parcă se atinge
de ziua-n care pun zăvor
peste cuvânt şi peste sânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu