luni, 28 ianuarie 2013

...



...
nu m-am gândit dacă tu iubito
ai putea fi varianta originală a raiului
şi nu aş putea să şterg nimic din
cât ne dăruim unul altuia
vezi draga mea
?
toate simţurile noastre se supun
uneori între realitate şi durere
să ne fie decor pentru
cealaltă clipă în care voi fi cu tine

...
hai să facem un târg
să ne convingem ce nu ne-a convins dragostea
dacă poate să ne dea altfel de
dăruire şi dăinuire înafară de
ceea ce avem unul de la altul cu smerenie

...
femeia nu se trăieşte cu mintea limpede
ci cu stare de rugăciune
cu şocul unei rigori
nu de alta dar
când iubeşti nu vezi lucrurile pe care le faci şi
ţi se pare firesc să nu înţelegi
o raţiune simplă:
m-ai marcat iubito

...
linişteşte-mă şi învaţă-mă
să mă bucur
de tine cu speranţă fortificată
nu de alta dar
lucrurile bune
le întâlneşti când le poţi aprecia
de aceea spre tine
fortăreaţa mea de femeie
începutul nu s-a diluat cu diferenţa dintre
deplin şi gând
dintre a face şi a vrea
dar număr zilele
şi mă mir cum ma aşezi în
toate descrierile de interior
vigilenta mea baricadă
din înaintarea spre mântuire

...
până la urmă
doar în dragoste rămâne
adevărata sângerare
şi inspiraţie şi
cel mai liniştitor atac pentru
sufletul nostru lovit din toate părţile
de reîntoarcerea la Dumnezeu
...

miercuri, 23 ianuarie 2013

...



...
timpul tău se măsoară în
râvna de a fi identici
şi chiar dacă facem lucrurile pe dos
precis imaginea noastră
e clară la nivel de oglindire
de aceea nu trebuie să înlocuim nimic
din ce poate să ni se pară
frântură sau firimitură
de adulaţie reciprocă

...
Doamne
femeia asta
a crescut de mică stânci în grădină
şi vine acum la mine să mă iubească
de aceea
îţi dai seama Doamne ce e în mine
când văd munţii

...
din toate puterile
în coborare sau în urcare
nu mai contez pe mine
dacă tot este ceva firesc
să fii identica mea

...
dacă nu ai un scop nu ai puterea să lupţi
şi nu-i gând steril
nici compresă sentimentală
dar chiar eşti tot
ce am aşteptat de la viaţa asta
şi fără tine sigur nu îmi plăcea
să adun adevărul despre femeie
de aceea
de mult nu vreau să ştiu nimic de nimeni
să apuci să te aduni cât mai mult în mine

...
aş putea să iubesc la comandă
însă vreau să fie doar comanda ta Doamne
ea să fie singura certitudine din
partea mea de suflet
iar de restul care îi aparţine
să fie tăvălug de confirmări
să văd toate gesturile acelea mărunte
cu uimirea micului prinţ
care ajunge la tine iubito
la tine unde totul e altfel
unde nu există un maxim pentru dragoste
din moment ce
întotdeauna mai este loc de fiori
de aceea
numai la comanda lui Dumnezeu
pot să fiu chiar lângă tine
şi ţi-am adus laudă
pentru acest deplin te iubesc
pentru acel chiar de care ziceai
fără de comandă
...

luni, 21 ianuarie 2013

...




...
poate e prea mult ce am spus
dar aşa se întâmplă să mi te doresc
şi vin pur şi simplu cuvintele
cu îmbărbătare
de fiecare dată în tine iubito
şi sunt mândru de tine
şi când te visez
de aceea chiar îmi doresc
de multă vreme să fii singura
concluzie a vieţii mele

...
numai pentru tine
numai alături de tine
numai dragostea noastră contează
!!!
nu mai pot concepe
nu mai pot realiza
să nu te simt într-o zi
să nu te ştiu în vreo chemare

...
acum ştiu ce ai face pentru mine
şi sunt parcă un alt om
dar dragostea nu cere şi nu aşteaptă nimic
doar eu te aştept
să îmi duci până la capăt
sufletul lângă al tău

...
e mai important ce ai zis nu ce ai face
nu de alta dar dragostea
este credinţa că poţi să pricepi taina celuilalt
fără să te forţezi să înţelegi până unde
stai cu sufletul lângă Dumnezeu

...
totul e altfel în jurul meu
de când nu mai privesc lucrurile
aşa cum m-am născut
totul e altfel
de când mi-ai dat încrederea să văd totul
cu încă o pereche de ochi
de la tine

...
nu îţi mai pune niciodată
mâinile pe trotuar
oricât ai vrea să îmi simţi pasul
eu am făcut asta de prea multe ori
şi nu funcţionează
mai bine decât rugăciunea

...
crezi că dacă nu reacţionez nu îmi amintesc
dacă nu te văd nu îţi vorbesc
dacă nu îţi spun
nu eşti tot ce îmi doresc de la o femeie
de aceea vin cu tine
să punem cu faţa la perete
ce nu seamănă cu un final încins de poezie

...
în dragoste
nu se mulţumeşte.
nici ţie nu ţi se pare potrivit să fac asta
deşi simt nevoia. des

...
în fiecare clipă am nevoie de tine
dar acum e mai intens să spun cu voce tare
poate am ajuns să îmi strig ce îmi doresc
sau poate m-am blocat nu de alta dar
uneori îmi zbori în minte cu liniuţă
cu ce e bine şi rău să fii doar a mea
alteori îmi auzi gândurile de parcă
dacă nu cer nu primesc
dar cererea asta
Doamne nu se încadrează aici
este despre ea
despre noi şi facă-se voia Ta
de parcă am rămas doar
o continuare a femeii
un fel de analiză a
apropierii din aproape în aproape
şi apropo
acum pot să îţi spun draga mea
că de mult te iubesc
mai mult decât pe mine însumi

...
unde era farmecul
dacă nu descopeream de unul singur
că femeia nu se aşteaptă cu resemnare
ci cu frica să poţi ajunge dincolo de
ce poate fi mai bun în tine

...
te-am întâlnit de parcă aş fi
cel mai norocos om
şi te iubesc de parcă
se termină dragostea după noi
dar nu-i aşa
de fapt
te iubesc de parcă de aici începe dragostea
să acopere lumea

...
acum înţeleg
cum faci de nu te irită povestea noastră:
dacă nu stii să trăieşti clipa
nu vei ştii nici să trăieşti veşnicia

...

joi, 17 ianuarie 2013

...



făptură neliniştită îmi eşti uneori femeie
sculptură îngreunată sub învolburarea
consoanelor
dure binecuvântări ale spiritului tău rebel
vulcanic şi pasional
pe care parcurg şi curg
drumuri şi întoarceri
spre căldura noastră
de incredibili goi
în jurul şoaptelor nebune

...
spune-mi ce îţi doreşti
ce să pun în locul meu
să fie tot timpul cu tine
cum să fac din iubire poruncă personalizată
să împlinesc prorocirea poeziei
şi să îţi răspund continuu prezent cu ardoare
re-dus la ard oare

...
braţele tale au memoria mesajului profund,
memoria lui vreau sau ia-mă,
împăcarea bucuriei sau a cutremurului
care aşează lucrurile la loc
de aceea acum poţi să nu mai întrebi
înainte de culcare de ce
numai tu
mă re-setezi pentru
posibil şi fericire
...

luni, 14 ianuarie 2013

...



..
m-am obişnuit să fug la tine
de parcă numai acolo în acea
parte din mine nu trebuie să mă
lămuresc în raport cu ispitele
să nu înţeleg ce lucrează
sau ce păzeşte plânsul
în noi
în tine
profesionista mea într-ale smereniei

...
nu ştiu cum
poate exista o asemenea femeie
care poate dezvolta un gând credibil
până şi în Dumnezeu
aproapele nostru la care ne spunem
temerile şi tot ce-i mai bun pe lume
când e vorba de femeie

...
eşti toată viaţa mea de acum înainte
aşa cum te ştiu alături şi dorinţă
aşa cum vin lovit de gânduri

trebuia neapărat să mă împărtăşesc cu tine
şi să ţi se pară ceva nebunesc
dar eşti intenţia mea să nu mai
murim după ce se termină ultimul sunet
care nu spune sau ne supune când
te iubesc

...
urma mi-am auzit-o tot mai încet
de parcă brusc
mi-ai venit în minte
femeie cu zâmbet în loc de
dispoziţie de
suflet pereche

...
la început mi s-a părut prea mult
să ajung să cred
cât suntem de asemănători
până la diferenţa dragostei
ca definiţie a prea puţinului

...
după poezia noastră
ţi s-au conturat sânii şi ai început să ai
simptome de întoarcere la Dumnezeu
dar oricât de ciudat pare
numai la bine ne ruşinăm de ce-i divin

...
ce-ai păţit iubito de am ajuns
să ne nivelăm cu dragoste
şi nu te mai sperie ce este în noi
de săvârsit

...
de prea multă vreme recapitulez
ordinea clipelor trăite împreună
şi te duc parcă de mână
de când mi-ai indus ideea să fiu
singura acoperire din viaţa ta
care se termină în punctul
unde a început totul
de aceea să nu mă laşi iubito să
închid cercul

...
oricum e de bine
să fii acoperită de cuvinte
şi de ordinea clipelor împreună
care mi se rulează în faţa ochilor
fără să te merit
iar după atâta bine
îmi vine să încerc să te aduc
de cealaltă parte a vieţii mele
în care îi mulţumesc lui Dumnezeu
că eşti parte din mine

...
vreau să-ţi fiu tot mai bun
să îţi spun zilnic
ce munte de dragoste te-ai ridicat
în mine
să înţeleg de ce mă simţeam atât de gol

...
aşa ceva nu am mai primit
nu-i nici lanţ ci înlănţuire
nu-i nici nod ci rod
iar în tine văd imaginea perfectă a
tot ceea ce nu-mi este niciodată de ajuns
de cât de ajunsă în braţe mi-ai devenit

...
te-am recapitulat iubito de
ştiu demult pe dinafară tot ce ai spus şi
îţi ştiu până şi gesturile dar
pe urmă am realizat cât e de interesant
şi nu mă aşteptam să îţi placă aşa tare
această evadare a noastră
rămasă în poezie
istorie
şi Dumnezeu
drept concluzie:
nu a mai ajuns nimeni până acolo

...

luni, 7 ianuarie 2013

...



...
din maruntaiele pietrei noi doi
de-am fi iesit ostentativ
nu ar fi durat mult
să vrem înapoi
că şi aşa ne iese perfect
fiecare tentativă
să te trezim că ne percepem unul pe altul
inclusiv după
mirosul şoptit

...
aşa plouă draga mea
aşa-i normal
să nu ne oprim nici atunci
când ni se pare perfect
pentru că senzaţia asta că nu ne atingem
este mai înfocată decât tălpile care
duc spaima plecării

...
tu cum ai descrie plastic
să alunec la tine sau
ce formă ai asocia când e vorba de caldură
sau ce culoare ai da ochilor închişi
sau de ce te-ai ţine între mine şi vocale
?
aşa-i
mai bine să nu-mi răspunzi

...
din toate adâncurile tale
de unde nu m-am întors
înseamnă iubito pentru mine
şi ce nu apuc să îţi spun
apoi
încruntă-mă spre tine să te asimilez mai atent

...
din moment ce
îmi tresare carnea la cuvântul tău
ar fi o inconştienţă să nu admitem că
saltă cerul la iubirea noastră

...
de atunci dragostea este în noi
ca febra musculară
adică îţi permite să faci orice
dar nu te lasă
să uiţi că este aici

...
mi-ai dat încă un semn
de exclamare
şi m-ai băgat de tot în ceaţă Doamne
cu această femeie frumoasă
că am ajuns să nu ne fie de ajuns
pasiunea la nivel de rostire
ci chiar să se întâmple imediat ce te rostesc
iar uneori mă sperie în sensul bun
să văd realitatea
din premoniţie despre tine
altfel spus
exact ca şi atunci când
ajunge să clipeşti ca să te simţi odihnit
îmi vin cuvinte de nu ştiu unde
Doamne
să fiu probabil pregătit pentru
trecerea din idee în femeie

...
când o vezi că începe
să i se apropie sprâncenele
când o vezi că îşi fixează privirea
într-un singur punct
te rog Doamne
concentrează-te un pic
să îi dai puterea să ştie că
o iubesc înainte să plângă

...
eşti exact ce mi-am dorit să întâlnesc
esti exact ce nu am crezut că există
de aceea când stau în genunchi
parcă nu mai am
ton de rugăciune ci de petrecere

...
termină
de trei ori m-am răsucit deja pe
degetul tău să vezi că nu contează
sensul ci calea
prin care ajungem unul la altul
că eu doar aşa ştiu să te am
nespus
şi cu răsuciri dur-abile

...
un pic de foc
şi un înţelept cuţit în os îmi eşti
tot spre bine
verigă existenţială de care
mă agăţ cu credinţă

...
mi-ai venit că nu mai aveam ce face cu mine
să îmi dau seama de
lucrarea lui Dumnezeu

...

joi, 3 ianuarie 2013

...



...
ciudată mai eşti iubito
că timpul pe care îl investeşti în mine
îmi tremură în picioare
de parcă sunt într-o continuă
campanie de ţintuit femeia
în afara clepsidrei
şi a raului
de aceea de fiecare dată
distilez din mirosul tău
pe care mi-l dai pe braţe
majuscule pentru te ador

...
ţi-e prea preţioasă privirea
să mi-o arunci
de aceea mai bine
convinge-te că mă ştii pe de rost
şi hai
să luăm de restul simţurilor noastre
iubirea la pachet
pentru nopţile geloase
că numai noi
nu ne terminăm poveştile

...
iubirea nu era aşa de a noastra
dacă Dumnezeu
nu ne-ar fi lăsat cu fiori
unul în braţele celuilalt

...
poate e complicat să ne exteriorizăm
poate e cumpătat cât ne iubim
dar niciodată nu am comunicat atât de bine
cu Dumnezeu despre tine iubito

...
dacă ar fi nevoie aş putea să te
deranjez draga mea cu alte noi
re-construcţii de iubire
că sunt de aceeaşi părere că
din plăcere
nu-i destul să tânjesc atât după tine

...
din această urgentă nevoie
de a te demonstra că nu-mi lipseşti
pot în acelaşi timp să
o iau la fugă şi să mă întorci
nerăbdătoarea mea
şi sincer nu realizez încă
ce nu pot să cred că e adevărat
sau ce suntem
din toată puterea aceasta
pe care am primit-o
şi chiar îmi place să ştiu că despre noi
exact asta am vrut să îţi spun
când
realizez că dragostea ne-a transformat
într-o cutie de rezonanţă la icoane

...
nu mai am temeri
am doar întemeieri pe tine

...
oare cât eşti de necuprinsă iubita mea
de s-a hotărât tocmai acum momentul nostru
de parcă nu te merit
de parcă suntem făcuţi să fim
studiaţi din cele mai
complicate unghiuri
cu impresia că până la tine
dragostea nu prindea viteza halucinantă
de aceea să nu te mire
că nu îţi mai dau niciodată drumul
din momentul acesta al nostru
în care am urcat ca într-un blindat
care virează singur acolo unde putem
să ne iubim mai mult ca orice pe lumea asta

...
chiar aşa este
nu ştiam că se poate mai tare
că nu am dat niciodată
cu pumnul în ceva ce mi s-a părut ciudat
dar
dacă tot te iubesc incasabil
lasă-mă măcar
s-o fac din toată fiinţa
cum ştiu eu mai complicat
că oricum am un cult pentru tine
şi pentru ce avem noi mai ciudat

...
eşti femeia care
nu mi-a tăiat niciodată calea
fără rost-ire
în faţa căreia nu sunt de ajuns de în culise
şi nu-i o impresie ci o stare că
aştept în continuare să te întâlnesc
să rămân cu rost şi pe de rost
ca primul sărut

...
nu mă mai frământă
nimic nu mă mai chinuie că
nici eu nu mă înţeleg
cât mă aştept la tine

...
nu sunt doar vorbe cu adevărat
sau tragedie sau porţie de fericire
sunt al tău şi nu îmi trece

...
te iubesc nu glumă
aşa că
hai
să nu facem din asta o
chestiune de concentrare
ci o concentraţie
...

sâmbătă, 29 decembrie 2012

...



...
în acest mister în care
mă duc sau te duci de obicei
scriu până dincolo de poftă
până dincolo de atât
să vezi cum rabdă odihna
cătuşele ca îngerii pâinea

...
asupra ta mi-am surpat demult poftele
din dreapta mea tot acest degrabă
l-am sălbăticit în tine încredinţându-te că
numai împreună putem slobozi
slava uimirea sau umilinţa
din neajunsul copilăriei

...
adânc în tine am găsit
cum se sfarmă acest amândoi
ca într-o vindecare
de aceea sileşte-mă
să-ţi arăt cum se obişnuieşte
pe litere
tot ce nu-i pierdut
din noi sau din intrarea în biserică

...
te-aş lua de fiecare dată când
mi-e frică de dragoste
să mă întrebi dacă te iubesc
că numai aşa mă pornesc în
afirmaţii categorice din care
pot să te am
să te iubesc şi să te iau sigur
că noi nu suntem
într-o situaţie logică ci
o situare antologică

...
vreau să facem dragoste
din fiecare zi pe care o trecem
dar
să facem dragoste
din aproape în aproape
sau chiar din aproape în demult
să se simtă din adânc până în răsărit
că vreau dragostea ta din orice
ca şi cum mi-ar trebui să învăţ că simt
în planul nostru fără margini că
trebuie să ducem dragostea asta fenomen
până să nu vrem să ne revenim
din acest
dincolo de te vreau

...
nu pot fără tine iar asta m-a întristat puţin
dar ăsta-i adevărul şi m-am adunat
să te trăiesc până la
abia ma concentrez
la tot din
jur
că te iubesc

...
deplinul e în tine iubito
şi doar de tine depinde până unde
îl indeplineşti
când mă priveşti
când mă doreşti

...
o să fie bine
oricât de în alb şi negru iubim
că doar tot noi suntem
crede-mă femeie sau
furtună de fericire
de nu mai ştiu ce-i în mine
de nu mă repet nici în rugăciune
nici în re-găsirea ta

...
până nu demult am crezut că
departe ascunde ceva abstract
dar departe nu are nicio legătură cu noi
că doar se vede limpede
că amândoi suntem
de partea noastră

...
putem face orice
extrem
atunci când simţim că
povestea noastră se întinde cât să acopere
extremităţile pornirii noastre din credinţa
că cine ştie cât te visez
sau câtă nevoie de extraordinar
îmi eşti tu
exemplu de iubire cu mulţi de trebuie

...
eşti femeia pe care
atunci când o văd goală
nu pot să am
garanţia păcatului sau a mântuirii

...

vineri, 28 decembrie 2012

...



...
numai Bunul Dumnezeu
m-ar putea opri să te iubesc
dar sunt sigur că nu ar face asta
pentru mine păcătosul îndrăgostit
deşi nu îi dau
decât slava că te-am întâlnit

...
nu vreau să fie uşor
să îţi spun că sunt al tău
nici să îmi simt picioarele pe pământ
în prezenţa ta
şi apropo dacă nu am avea
instinct pentru minuni
tu crezi că ne-am fi întâlnit

...
ce-ai zice dacă ne-am putea descrie
cum ne topim unul după altul
şi să ne sucim de dragul unei idei
gâtul spre cer.
într-un fel mi s-ar părea tentant
să nu mai văd cum
nu se găsesc oamenii
când se tem să greşească
iar noi să ne spunem
ca după o zi grea
că ne iubim negreşit

...
uneori sunt atât de uşor
de înfiorat
încât chiar mă uit în dreapta mea
dacă nu ai apărut din senin
sau din
ne-spusa mea insistenţă de a ne înviora
până la capăt cu fapta spre răsărit
şi cu certitudinea că
realitatea nu poate duce
în raritatea ei lirică
mai mult de doi

...
nu o să pricep niciodată cum reuşeşti
să mă chemi la tine fără cuvinte
îţi imaginezi atât de multe
de parcă nu mai înţeleg
cum de ne întâmpină atâtea
de aceea
atunci când suntem împreună
nu ne mai rămâne
decât să ne uităm uimiţi unul la altul
ca într-o confesiune

...
este adevărat că te-am văzut
în multe feluri
dar în felul tău
ai feliat binele să-mi fie stare
şi mi-ai întins într-un fel princiar
alt fel de felinar
numai bun pentru a nu-mi ocoli plăcerea
că este ceva normal să te văd
altfel
felurita mea felicitare meta-fizică

...
sunt curios iubito
iar tu exact pe asta te bazezi
să îmi aperi sufletul ca o privire din vecini
şi te rog mai vino înaintea mea
cu tot cu sărut şi cu ochii numai pentru mine
pentru că aşa eşti tu
o minune şi într-un vis scurt

...
orice ai face în seara asta
nu ieşi din mine
şi o să mă înţelegi mai târziu dacă
am să te ţin la pat ca plânsul de reîntâlnire

...
parcă nici nu eram
în mijlocul drumului ci în mijlocul
unui sărut vital
că acolo
în mijlocul drumului dintre noi
unde buzele cresc doar gândul
dinspre Dumnezeu
parcă nici nu m-a mai interesat
dacă vede cineva
că nu îmi permit să spun vreodată că
lângă tine
m-am odihnit sau m-am oferit

...
dacă am sări unul la altul
crezi că aş putea să îmi imaginez
ce îţi imaginezi tu
că de la tine am aflat că
şi sărutul are lumină
iar noi altfel strălucim
atunci când din belşug ne iubim
să stăm exact pe locul în care
mesteca Dumnezeu în paharul nostru
ca apoi să ne aşezăm
pe cel mai bun şi iubitor
prilej de a te cunoaşte
drept cea mai fericită fată de pe pământ
că sunt al tău ca o idee din care
ne-am pomenit într-o altă lume

...
hai să stăm piept în piept
sărut în sărut
şi să ne invidiem
cu presupuneri că
celălalt trăieşte mai intens acest acum

...
da
în sfârşit am trăit din plin
şi nu pot să nu îmi explic
de ce simt atât de relaxat
în mine
ceva mai sfânt decât noi
deşi
acum când te vreau atât de tare
la prezentul continuu

...
îmi trimit şi mâinile pe tine
să lupte cu fiorii tăi
că oricum mi-ai încorporat de mult
în tine toată fiinţa şi
neputinţa de a înţelege de ce
suntem atât de
"cu noi" în timp ce ne iubim

...
rezistă iubito
să vedem împreună ziua
în care Dumnezeu
nu va mai rezista doar să ne asculte

...
te-am pus la suflet
şi totuşi nu te iubesc
cum aş vrea să te iubesc
e ca şi cum
mie mi se pare că nu te iubesc destul
ţie ţi se pare că tu mă iubeşti mai mult
dar de fapt ne iubim la fel
şi doar temerile noastre sunt pe dos

...
ai ezitat când te-am întrebat
ce ai cerut printre lacrimi
şi nu ştiu de ce mi-a trebuit atâta să văd că
de fapt era vorba de iubire adevarătă
da
e sublim cum se întâmplă totul
dar şi şocant să
îmi spui ca într-o rugăciune că m-ai aşteptat
şi
aşa mă ia cu fierbinţeli când
pentru tine văd că într-adevăr pot
să asamblez câte un întotdeauna
într-o singură secundă de-a noastră

...
tot ce ţine de tine şi tot ce ţin de tine
te vrea lângă mine şi
te vreau lângă mine
pentru a ne trimite unul celuilalt
parte-n parte
toate zilele fără
economie de spasme
...

vineri, 21 decembrie 2012

...



...
dă-mi îngerul meu din femeie
puterea să mă pierd în tine
dă-mi puterea sfinţilor care se ascund
dar mie dă-mi doar
punerea lângă tine
că nu degeaba m-ai întrebat din fereastră
dacă paşii sunt un fel de refren
pentru adevărata noastră răbdare
sau fericire

...
nu pot să îţi arăt că te iubesc
pentru că asta ar presupune să
ştiu şi altceva
pentru a putea face comparaţie
mai ales că nu-mi mai eşti
de mult contemplaţie

...
ideea este cât se poate de simplă
să punem două covoare peste olaltă
ca cei romantici să îşi imagineze că
vrem să ne luăm zborul
dar să nu se vadă că lipsim
iar cei care nu îşi imaginează
că ne iubim
să creadă că de fapt noi ne-am găsit
o ascunzătoare atipică
nu de alta dar când suntem împreună
nu mai contează dacă putem fi
călcaţi în picioare

...
spune-mi într-o zi dacă poţi
cât vrei să te iubesc
şi cât să opresc pentru mine
din paharul acesta
că de cele mai multe ori în dragoste
nu contează învierea
ci drumul gol de lacrimi cu
gândul gol-gotei

...
cât de adânc pot merge cu gândul la tine
din moment ce
tot ce-i legat de tine mă înalţă
şi până unde mă pot înălţa
din moment ce sunt legat de
ceva dumnezeiesc

...
speram să te văd pe nuanţe
în condiţiile în care
nu eşti o simplă incizie
ci o tăietură în mine pe care
trebuia să o fac
pentru că nu am nicio
îndoială că te iubesc

...
dragostea nu este nici pe departe
o decizie
este o sentinţă asumată în doi
suma a tot ceea ce aş putea să fiu
când eu nu ştiu
că tu vezi în mine inclusiv defectele
îndreptate
şi îndreptăţite

...
ce bine este că
la absolut orice întrebare
pot să răspund cu
te iubesc
iar ţie nu ţi se pare anormal
că eu nu ştiu să ascult ca şi tine
cum cresc frunzele
că acum de fapt
îmi eşti mai importantă decât
însăşi iubirea

...