joi, 3 ianuarie 2013

...



...
ciudată mai eşti iubito
că timpul pe care îl investeşti în mine
îmi tremură în picioare
de parcă sunt într-o continuă
campanie de ţintuit femeia
în afara clepsidrei
şi a raului
de aceea de fiecare dată
distilez din mirosul tău
pe care mi-l dai pe braţe
majuscule pentru te ador

...
ţi-e prea preţioasă privirea
să mi-o arunci
de aceea mai bine
convinge-te că mă ştii pe de rost
şi hai
să luăm de restul simţurilor noastre
iubirea la pachet
pentru nopţile geloase
că numai noi
nu ne terminăm poveştile

...
iubirea nu era aşa de a noastra
dacă Dumnezeu
nu ne-ar fi lăsat cu fiori
unul în braţele celuilalt

...
poate e complicat să ne exteriorizăm
poate e cumpătat cât ne iubim
dar niciodată nu am comunicat atât de bine
cu Dumnezeu despre tine iubito

...
dacă ar fi nevoie aş putea să te
deranjez draga mea cu alte noi
re-construcţii de iubire
că sunt de aceeaşi părere că
din plăcere
nu-i destul să tânjesc atât după tine

...
din această urgentă nevoie
de a te demonstra că nu-mi lipseşti
pot în acelaşi timp să
o iau la fugă şi să mă întorci
nerăbdătoarea mea
şi sincer nu realizez încă
ce nu pot să cred că e adevărat
sau ce suntem
din toată puterea aceasta
pe care am primit-o
şi chiar îmi place să ştiu că despre noi
exact asta am vrut să îţi spun
când
realizez că dragostea ne-a transformat
într-o cutie de rezonanţă la icoane

...
nu mai am temeri
am doar întemeieri pe tine

...
oare cât eşti de necuprinsă iubita mea
de s-a hotărât tocmai acum momentul nostru
de parcă nu te merit
de parcă suntem făcuţi să fim
studiaţi din cele mai
complicate unghiuri
cu impresia că până la tine
dragostea nu prindea viteza halucinantă
de aceea să nu te mire
că nu îţi mai dau niciodată drumul
din momentul acesta al nostru
în care am urcat ca într-un blindat
care virează singur acolo unde putem
să ne iubim mai mult ca orice pe lumea asta

...
chiar aşa este
nu ştiam că se poate mai tare
că nu am dat niciodată
cu pumnul în ceva ce mi s-a părut ciudat
dar
dacă tot te iubesc incasabil
lasă-mă măcar
s-o fac din toată fiinţa
cum ştiu eu mai complicat
că oricum am un cult pentru tine
şi pentru ce avem noi mai ciudat

...
eşti femeia care
nu mi-a tăiat niciodată calea
fără rost-ire
în faţa căreia nu sunt de ajuns de în culise
şi nu-i o impresie ci o stare că
aştept în continuare să te întâlnesc
să rămân cu rost şi pe de rost
ca primul sărut

...
nu mă mai frământă
nimic nu mă mai chinuie că
nici eu nu mă înţeleg
cât mă aştept la tine

...
nu sunt doar vorbe cu adevărat
sau tragedie sau porţie de fericire
sunt al tău şi nu îmi trece

...
te iubesc nu glumă
aşa că
hai
să nu facem din asta o
chestiune de concentrare
ci o concentraţie
...

Niciun comentariu: