marți, 29 iulie 2008

...

vino să ne-nchinăm
între stânci
să ne rămână loc în palmă
că altfel
n-o să ştim niciodată
unde

se separă dragostea de religie


...
aş fi vrut să ştiu
dacă doar în sculptură se patinează femeia
eram curios dacă trebuie aşteptată
sau dacă se dez-lănţuie
singură
să-ţi fie pansament
peste ochiul ce se zbate spre alta

acum ştiu
femeia şi Dumnezeu
au darul să-ţi rupă cu dinţii
di-sperarea
...
nici măcar n-am apucat

să depind de umilinţă sau noapte
că mi-ai spus că "omul anulează timpul"
de aceea
sunt liniştit să ştiu
că te voi lua din nou
de la început

3 comentarii:

Anonim spunea...

...Ceea ce semana uneori cu o statuie de portelan, poate fi doar o umbra trecatoare.Transparenta,si firava, fara a putea fi atinsa la fel precum femeia visurilor sau poate, uneori, femeia "cea reala".
Prinde-i mainile reci de stele si ii va creste aripi.

Anonim spunea...

îl aştepta cuminte
să-i pipăie firele răsărite de nesomn

îi asculta tăcerile
şi nopţile încercănate de smarald

apoi el i-a trecut pe negândite
o aripă pe deget

“nu, nu acum,
e atâta noapte
nu-ţi ştiu decât paşii
…acest întuneric…
mai mult decât pot…”

trezire … nefire … în firea subţire

“pot vedea orizontul…
clepsidra ce-ntoarce clipa…
şi amurgul, da!…
cel dintre ceţuri…
pe tine te văd,
dar nu mă priveşti…”

ascultându-i urmele paşilor
el i-a şoptit
“să ai grijă de ochii mei, te rog”…

Anonim spunea...

Daca religia ta
este Dragostea deplina
va fi destul loc cat sa cuprinzi in palme sarutul cerului
si inima unui inger
Fiindca stii...
langa tine alearga
un inger petala.