marți, 10 iunie 2008

...

te-am ţinut toamna despletită
între cuvinte
să fii sângele, umbra şi păcatul meu
te-am învăţat
să-mi umblii goală prin suflet
şi să-mi trânteşti vocalele
în aşternut

poate o să ţi se pară ciudat
dar nu te mai caut
să-mi dai sens poeziei
pentru că eşti deja catarama versului

....

rebel
trăiesc mai mult pentru tine
să separ noaptea de femeie
şi tropotul zilei
îm-păcat

...

încearcă să descoperi cearcănele
poveştii noastre
să vezi că vor suspina cristalele

dă-mi apă
şi într-o zi o să-ţi dau lacrimi
să-ţi arăt distanţa dintre noi

dacă simţi că-mi tresare versul
mângâie-mă să-mi amintesc de tine
iar eu
o să-mi încleştez sărutul
spre iubirea ta
ne-vegheată
sau poate chiar
spre
iubirea noastră
aberantă
sumă a tuturor cicatricilor lirice

...

la un moment dat
eram în stare să-mi fac
din cuvinte burghiu
să-mi fixez iubita
pe creier


repetă-te draga mea
că de mult eşti pentru mine axiomă absurdă


visul şi nunta sunt noţiuni abstracte
pentru că tu
draga mea
s-ar putea să fii deja lângă mine


de aceea
dezbrac şi întorc
măruntaiele poveştii
să înveţi să te mulţumeşti
cu greşelile dintre noi
pentru că
la un moment dat
tu chiar o să vrei să-mi răspunzi

nu sta să-ţi explic de ce te iubesc
pentru că tupeul meu merge până acolo
încât am curajul să mă uit în ochii zeilor
dar totuşi
să ştii că
de rămâi lângă mine
o să am poezie cu inimă de femeie

7 comentarii:

Anonim spunea...

"pentru că tupeul meu merge până acolo

încât am curajul să mă uit în ochii zeilor"

Aste versuri imi plac cel mai mult
...toate poemele sunt faine,dar aici m-am oprit eu.

Anonim spunea...

dar,daca ma gandesc mai bine...nu ar fi trebuit sa fie doar un singur zeu, Dumnezeu...zic si eu
(scuze ca am postat comment de 2 ori)

Lorelei spunea...

Cand rebel imparti noptii splendori de femeie , sa-i asezi cu grija ca o pelerina, peste umerii goi,aripi-petale de ingeri.

daniel spunea...

daca inchid ochii si ma gandesc la versul tau, ajung sa cred ca nu exista bariera intre vis si real

mircea spunea...

mă bucur. cineva spunea că tot ce ne putem imagina este real :)

elena spunea...

ma bucur cand in lumea rece si fada a netului gasesc pe cate cineva ca tine... imi da curaj sa continui. te-am vazut pe pagina lui Daniel si vreau sa-ti cer permisiunea sa te trec si pe pagina mea. eu sunt noua, public cu teama, nu stiu cu ce se "mananca" blogul, dar oameni ca voi imi implinesc asteptarile. eu am scris cateva poezii acum multi ani, dar nu am avut curaj sa le public. mi-ar prinde bine o critica reala, de cunoscator inainte de a avea curaj. asa ca, daca ai putea face asta pentru mine, iti las adresa mea de mail
elena_reinerth7@yahoo.com

Razvan spunea...

Frate, esti obsedat de dragostea neimplinita? nush...asta reiese din versurile tale...nashpa ce sa zic...ma rog...versurile nush rele...dar...au ceva mult prea ciudat...aproape necomun(chiar cu poezia insasi...) Ma rog...orikm ai ID ul meu ji link ul de la blog...aja preventiv;) Bafta