vineri, 9 mai 2008

...

dacă tac îţi spun de fapt
că n-am destul timp să
să te caut
dacă te împinge ceva spre mine
îmi sugerezi de fapt des-părţirea
aşa că mai bine am fi
un singur punct
care turnat în paharul unor îndrăgostiţi
i-ar sătura de sărutul poemului
conDENSat

punct
PS: PUN fericirea Către fereasTră

...

îmi trebuie un concediu
să plec
să-ţi dai sema cât te iubesc
mi-e dor parcă
să mă desprind de tine
ca o foaie din calendar
şi fie vorba-ntre noi
dacă-mi laşi o poezie
pe cearşaf
poate într-o zi o să trec
să te iau
să mă-nţelegi

...

mă zbat să te caut
şi totuşi mi-e teamă
să nu vină clipa
să-mi înnegresc literele

te-am dorit atât de mult
încât chiar nu ştiu dacă
ai putea să mă faci mai fericit
aşa că
te rog nu te supăra că-mi las
verbul în linişte
peste tine
m-am născut deja şi am murit
de mii de ori


...
poezia ştie cum trebuie

sărutată şi luată în braţe
o femeie
cu dezamăgiri zvelte
şi bucurii înjunghiate

4 comentarii:

Lucas spunea...

musai să iei în braţe
poezia
nu ai voie s-o dezamăgeşti
precum pe-o femeie zveltă
s-o săruţi
gîndului mut
cu bucurie să-i pui
un vers pe trup

dănuţ spunea...

am stat si am cugetat, dupa un timp am tras comcluzia: femeia este o duioasa si imbatatoare poezie, un cantec doinit pe dealuri sub soarele rasaritului, iar poezia este atragatoare ca ea, cea care cu ochii-i scaldati in cer sau adanciti verdele padurilor sub munti te "obliga" sa-ti traiesti clipa ca intr-un sublim poem

Adrian spunea...

Omule, scrii prea frumos ! mi-au dat lacrimile:((. Sanatate !

Anonim spunea...

super