eşti singurul meu ordin
iar din acest alt exces
îmi vine să exagerez
şi să mi te doresc probabil
fără efort
doar cu urmele tale din
capul meu
iar tu neputincios şi stânjenit
să mă prinzi
să mă strângi cu şi fără vină
iar apoi
să mă laşi să
te cercetez inclusiv în
definiţia războiului
pentru că aşa sunt eu
trecut mai mult spre tine să suport
dimineaţa ca sângele
dintre minimul de lumină
şi maximul de iubire
...
pe mine nu m-a învins
pasul de-a te iubi
pe mine m-a învins
ce poţi însemna pentru mine
şi chiar şi aşa învins
sunt dispus în orice secundă
să-mi deschid sufletul
să nu te am de ales
...
Un comentariu:
și.. ce plăcută e cercetarea Luminii azurii de pe marginea stelei căzătoare ce te poartă pe coama ei...
Trimiteți un comentariu