...

parcă uneori nu fac

decât să-mi caut

locul pe pământ

şi caut locul de unde

se văd cel mai bine

sânii şi îngerii

...

doar te-am iubit

şi-mi eşti doar dor

de aceea mă mulţumesc

doar cu tine

doar o viaţă cât sufletul

şi pentru că astăzi

doar mă pierd când îmi vii

doar lângă mine

îţi amintesc iubito că

urma aceasta eşti doar tu

şi-mi eşti de-ajuns

să s-a luminat lumea

deşi doar te-am iubit

...

de-acum m-am învins

şi parcă pleci să nu

să nu îmbătrânesc

pentru că numai când

mă aştept la tine

parcă încep să văd

că nu pot să nu

să nu te iubesc

...

eu nu mai sper de mult

pentru că ceea ce-mi doresc

mi se întâmplă

de aceea era de aşteptat să vii

pentru când totul îmi arată că

cineva acolo sus ne iubeşte

...

ne-supusa mea literă

mi te ascunde în câte-o noapte

pentru că în absenţă

dai gust nobil de femeie

puseelor feciorelnice

din alergarea poemului

ce-mi adulmecă

re-pornirea spre gândul tău

...

trecutul e înălţător dacă

e vorba despre tine

de aceea când îmi spun

despre tine la trecut

înseamnă că te am

cumplit şi fascinant

...

cumva

să pot să te port şi să te suport

ca pe-un parfum

să mă bucur

că nu te pot uita

că altfel ar trebui

să te reinventez

______

acum când te iubesc fără întoarcere

mă tem numai de Dumnezeu

dar parcă nu-i o constantă

ci mii de iubiri care pulsează

în mine prin tine

…

am spatele gol

uneori să mi te faci brâu

de parcă n-ar trebui să văd

ce diplomat mi s-au aşezat

rugăciunile în rastel

să mi te aducă

să fim şi trecut şi înlănţuire

…

doar dragostea-ţi permite

oricâte greşeli

pentru că acolo unde eşti

tu sau eu

se cicatrizează timpul şi sufletul

în torţa cu spovedanie

…

de fapt dăm din nostalgie

ceasurile în urmă cu o oră

pentru că aşa suntem noi

nu ne mulţumim să iubim

numai la prezent

…

mi-ai crescut atâtea locuri de iubire

încât mi-ai fost dubla măsură

pentru ce nu vreau

să gândesc despre cât de

riscant este să te controlezi în

dragoste dincolo de ziua de azi

doar de azi

…

şi n-o să putem vreodată răbda

atâta durere

cât putem iubi

fără să învăţăm nimic

…

verdictul e corect

ai fost adâncitura din dor

şi-mi fluturi încă

spaima că nu înţeleg

câtă răbdare stă printre

noi goi

…

când pot să strig că

te vreau la fel deşi

încă te am

nu înseamnă că eu m-am schimbat

şi nici că

focul este preludiul pentru fum

ci înseamnă pur şi simplu

că abia acum îmi eşti

adevărata concluzie

___

cândva erai singura

mea posibilitate să ies

din rană

deşi să fiu lângă tine

mi-am coborât singur picioarele

să mă-ncălzesc

şi-am început să te simt

atât de a mea încât

la un moment dat n-am mai ştiut

care dintre noi este celălalt

şi care dintre noi este rană

dar nici asta

nu contează dacă eşti în mine

rana deschisă

…

buzele obosesc pe cuvânt

uneori când iubeşti

prea mult pe jumătate

şi pe cuvânt că te-am iubit

de când am văzut prin tine

ca printr-un telescop imens

ce aproape suntem

…

noi doi

în acel atunci eram poate

ciorna sfârşitului sau

miracolul sfâşierii

şi totuşi îţi mulţumesc ţie şi cerului

că eşti pentru mine

acest atunci

…

dacă stai lângă mine

n-o să-ţi dai seama

cât pot să iubesc

de aceea

pustieşte şi depărtează

sau citeşte-ne amarul

dinăuntrul globului

tău ocular

să vin şi să nu vin

la tine ca risipa

…

mi-ai fost împlinire

mi-ai fost rău sau râu

dar mai presus

mi-ai fost

mult mai puţin decât

îmi eşti azi de iubită

…

ăsta-i semnul infinitului

ăsta-i tributul nostru

iar eu

o să-mi pietrific de azi

sărutul pentru că

ţi-am depăşit stadiul

de instinct cum îmi erai

în ziua când

dacă mă întindeam spre tine

se calcinau până şi

spasmele împărăţiei cerurilor

de îngrijorare că

dragostea noastră părea

deraiată de pe

calea cea dreaptă

…