...
în starea noastră
normală de criză
ar fi bine să ştiu
dacă trebuie să ies pe balcon
să te iubesc
...
pofta nu-mi mai e conceptualizată
când claxonează secunda
trebuie să-ţi păstrezi calmul
că oricum
o să ne privim într-o zi în ochi
prin genele tale
recesive
vineri, 6 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
mi-ar placea sa pui un titlu frumusetilor astora.
acum mi-e si teama sa mai ies pe balcon sa fumez, daca da vreo iubire peste mine, cum (sa) ma descurc?:)
mi-am amintit de un textulet de-al meu, dupa ce-am privit printre gene randurile de mai sus. melancolie ii zice:
"ruptă de tot
mă învălui în pietre
voi aştepta acolo o mână
crestându-mă cu dalta
îmi va da un nou chip
astfel renăscută
mă voi întoarce printre oameni
privindu-i printre pleoapele
abia întredeschise"
te citesc de multa vreme
si asta e de bine
sa stii:)
asterni frumos gandurile
mulţumesc:)
sunt dator cu un răspuns. de ce nu dau titlu poeziilor?
simpu. sunt de părere că-i fac o defavoare cititorului. poezia trebuie sa curgă firesc iar cel care citeşte se poate opri exact în momentul în care simte că şi-a luat "doza" lirică. Dacă poeziile ar avea titlu, cititorul deşi vrea să se oprească după o poezie, vede fără să vrea următorul cuvânt care-i de fapt un titlu. iar acest lucru îl rupe oarecum de lectura pe care tocmai a "consumat-o". În concluzie, cred că dacă poziile n-au titlu, cel care citeşte are şanse să rămână pentru mai mult timp cu aroma de-mentă a versului :)
VERSURILE TALE AU ACEEASI AROMA...EFERVESCENTA ...CE IMBIE IAR SI IAR LA LECTURA.TINE-O TOT LA FEL...
Tot despre criza incerc sa scriu si eu dar nu in versuri.
http://beuca.wordpress.com/
Trimiteți un comentariu